Valea Beiului

Râul Bei drenează partea de sud-vest a Munţilor Aninei, fiind afluent de dreapta al Nerei, în ultimul sector al cheilor pe care acesta le formează.

Beiul poartă mai multe denumiri de la izvor până la vărsare. Astfel, în cursul superior se numeşte Răcăjdianul, izvorul său constituindu-l un izbuc. Are caracter nepermanent, ca de altfel şi afluenţii săi (Padina Ursoaiei, Răcăjdel, Seleştiuţa etc.) care dispar repede prin fisurile substratului calcaros şi curg mai departe în subteran.

În aval de confluenţele cu Răcăjdel şi Seleşniuţa, râul poartă numele de Beiul Sec. Caracterul nepermanent se menţine, râul având apă numai la viiturile mari.

Primul aport permanent de apă va fi abia la confluenţa cu pârâul care se formează din excesul de apă al Lacului Ochiul Beiului. De aici râul poartă denumirea de Bei, iar imediat în aval primeşte din stânga afluentul Beuşniţa.

Fig. 1 – Cascada de pe confluenţa Beuşniţei cu Beiul

Albia Beiului prezintă lăţimi ce variază de la 5 la 15 m, iar apa limpede, cu nuanţe verzui-albăstrui, curge pe pat de calcar acoperit cu tuf calcaros. Porţiunile liniştite alternează din loc în loc cu repezişuri înspumate şi gălăgioase generate de barajele de tuf calcaros.

Fig. 2 – Albia Beiului

Din loc în loc valea îngustă a Beiulului se lărgeşte, sectoarele strâmte lăsând loc unor largi poieni. Cea mai întinsă dintre acestea, Poiana Valea Beiului, găzduieşte Cantonul Silvic Valea Beiului, Lacul Beiului, Cabana Valea Beiului, un loc de campare şi o păstrăvărie.

Fig. 3 – Poiana Valea Beiului. În faţă: cantonul silvic, cleanţurile Dealului Custura Cetăţii şi intrarea în păstrăvărie

Fig. 4 – Cantonul Silvic Valea Beiului

Fig. 5 – Lacul Beiului colmatat aproape în totalitate

Fig. 6 – Păstrăvăria

Într-o altă poiană, micuţă şi înconjurată de răşinoase, lângă confluenţa Beuşniţei cu Beiul se află lacul carstic Ochiul Beiului, de o frumuseţe aparte.

Fig. 7 – Lacul Ochiul Beiului

De asemenea, albia Beiului adăposteşte o superbă cascadă: Cascada la Văioagă, unde apele zbuciumate se revarsă cu zgomot peste marginile bazinelor de travertin de la 5-6 m înălţime.

Fig. 8 – Cascada La Văioagă

Anunțuri

Un gând despre „Valea Beiului

  1. Pingback: Despre Lacul Ochiul Beiului şi Cascadele Beuşniţei în „Ghidul Parcului Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa” (ediţia 2014) | Banatul Montan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s