Iovan Iorgovan

Plecat-au, plecat,

Din cutare sat,

Dis-de-dimineaţă,

Prin rouă şi ceaţă

Vreo trei surorele,

Mîndre, frumuşele;

Sora cea mai mare –

Dulce sărutare;

Sora mijlocie –

Leliţă Marie;

Sora cea mai mică –

Ca şi-o garofică,

Ana Ghiordănel,

Nume frumuşel;

Ea este de toate,

Luceafăr de noapte;

Prin codri plecau

Şi flori culegeau,

Pînă osteniră

Şi adormiră;

Cele două surori mari,

Surori primari,

Pră Ana o lăsară

Şi ele plecară;

Ana cînd se pomenea,

Pră nime nu vedea,

Numai un cuc mic,

Mîndru ibovnic,

Prin codru umbla,

Dorul şi-l cînta;

Ana iată cum zicea:

– Cucule, voinice,

Scoate-mă de-aice,

Scoate-mă la ţară,

La drumu de cară,

Să dau de surori iară,

Că ţi-oi fi o vară.

– Nu ştiu, puica mea,

Să te scot ori ba,

Că eu am vere multe,

Cîte flori pră munte.

Ana iară către cuc zicea:

– Cucule, voinice,

Scoate-mă de-aice,

Scoate-mă la ţară,

La drumu de cară,

Că ţi-oi fi o surioară.

– Nu ştiu, puica mea,

Să te scot, ori ba,

Că eu am surori multe,

Cîte flori pră munte.

Şi iar se-ntorcea

Şi către cuc zicea:

– Cucule, voinice,

Scoate-mă de-aice,

Scoate-mă la ţară,

La drumu de cară,

Să dau de surori iară,

Că ţi-oi fi soţie,

Pînă voi fi vie.

– Nu ştiu, puica mea,

Să te scot, ori ba,

Căci eu nu-s fecior,

Să pot să mă-nsor,

Eu sînt păsărică

Şi nu ştiu de ibovnică.

Atunci de pr-o piatră,

O hală s-arată,

O hală cumplită,

Pră Ana s-o-nghită;

Ana fugea,

Şărpili curea,

Pîn-o tăbăra.

Dusu-s-au, s-au dus,

Mulţi voinici s-au dus

Şi a mai rămas

Un rumân viteaz,

Cu numele Iovan,

Iovan Iorgovan,

Braţ de Buzdugan;

El auzea,

Dar nu pricepea,

Că Cerna mugea,

O e glas femeiesc,

O e glas voinicesc;

– Înceată, Cernă, înceată

Apa mea lăudată,

Că eu te-oi cinsti

Şi ţi-oi dărui,

O furc-argintie

Cu fuior învelită;

Cerna nu-nceta,

Şi mai tare mugea,

Iovan către Cerna zicea:

– Înceată, Cernă, înceată,

Apa mea lăudată,

Că eu te-oi cinsti

Şi ţi-oi dărui,

O ştiucă de aur,

Cu ochi de balaur.

Cerna înceta

Şi nu mai mugea

Şi Iovan pricepea,

Că e glas femeiesc,

Nu e glas voinicesc;

Calu-ncăleca,

Cîinii sumuţa

Şi către Cerna pleca;

Balaurul, cînd îl vedea,

Spaimă de moarte îl prindea

Şi către Iovan zicea:

– Iovane, Iovane,

Cu ce fel de bine,

Vii tu azi la mine?

Au, doară, gîndeşti

Să mă prăpădeşti?

Te rog, măre, mă lasă

Şi te du acasă;

Jur pe capul meu,

Că mort oi fi mai rău,

Căpăţîna mea

Se va despica

Şi se va-mpuţi,

Muşte-oi slobozi,

Boi oi otrăvi,

Boii de la jug,

Caii de la plug,

Ba şi calu tău,

Care-i ca şi-un zmău,

Se va otrăvi,

De muşte-o muri.

– Şarpe-afurisit,

Nu cred a tale cuvinte,

Căci am auzit,

Cum ai prăpădit

O fată

Curată,

Cu gura-ţi spurcată.

– Iovane, Iovane,

Cînd am văzut,

Că vii la mine,

Fata am lăsat-o

Şi n-am vătămat-o.

Sabia Iovan trăgea,

Capu-i reteza,

Capul fugea

Şi în Cernă îşi da.

Atunci Ana striga:

– Iovane, Iovane,

Scoate-mă la ţară,

La drumu de cară,

Să dau de surori iară,

Că ţi-oi fi soţie,

Pînă voi fi vie.

– Auleu, fetişoară,

Ca şi-o zînişoară,

Vreau să-mi fii soţie,

Pînă eşti tu vie,

Căci a ta frumuseţe,

Nu are pereche.

Cules de la Iacob Medoia-Crăcia, 74 de ani, Vărădia, 29.XII.1966

Din volumul: Oallde, P., (1973), Flori de pe Căraş – culegere de folclor literar, Comitetul pentru Cultură şi Educaţie Socialistă al judeţului Caraş-Severin, Reşiţa.

2 thoughts on “Iovan Iorgovan

  1. Pingback: Cheile Corcoaiei | Banatul Montan

  2. Pingback: Cheile Corcoaiei | AvenTurism Caras Severin

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s