Ilidia

Localitatea Ilidia (200 m altit.) este aşezată pe Valea Vicinicului, la ieşirea râului din spaţiul montan al Munţilor Aninei. În prezent aparţine administrativ de comuna Ciclova Română şi are o populaţie de 282 de locuitori.

Ilidia este pomenită în documente încă din anul 1223, fiind probabil încă de pe atunci o aşezare destul de importantă, ulterior centrul unui domeniu regal. Denumirea localităţii îşi are originea în antroponimul maghiar „Ilie/Elie” sau „Ilia/Elia”, transformat ulterior prin integrarea în sistemul denumirilor româneşti în „Ilidia”.

Descoperirile arheologice confirmă vechimea mare a aşezării şi faptul că aici a funcţionat în secolele trecute un centru politico-administrativ semnificativ. Astfel, pe dealurile din împrejurimile satului (Obliţa şi Cetate) au fost scoase la lumină vase de ceramică, vetre de locuire, obiecte de bronz şi fier, fundaţiile unor biserici şi necropole, precum şi urmele unui castel, toate datate în perioada cuprinsă între secolele X-XIV.

Începând cu secolul al XIV-lea în împrejurimile Ilidiei este atestată documentar o cetate feudală, devenită din secolul al XV-lea sediu al districtului privilegiat românesc Ilidia.

Spre sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea în economia localităţii un rol tot mai important îl capătă meşteşugurile. Localitatea prosperă din punct de vedere economic şi socio-cultural, astfel că se deschid o bibliotecă populară şi o bancă, în acelaşi timp se înfiinţează corul sătesc şi mai apoi fanfara.

După al doilea Război Mondial instaurarea regimului comunist conduce la arestarea şi deportarea unei părţi a localnicilor în Bărăgan.

În centrul satului se află Biserica Ortodoxă Pogorârea Sfântului Duh, ridicată între anii 1795-1797 în stil baroc vienez. Interiorul a fost pictat în anul 1905, întregul edificiu fiind declarat monument istoric în anul 1964.

Fig. 1 – Biserica Ortodoxă Pogorârea Sfântului Duh

Fig. 2 – Biserica Ortodoxă Pogorârea Sfântului Duh – turla

De asemenea, în perimetrul localităţii atrag atenţia podurile de piatră (construite peste apa Vicinicului la mijlocul secolului al XIX-lea) şi ruinele morilor de apă (construite de ţărani în comun pe principiul ortăciei). De reţinut şi faptul că din Ilidia se trag numeroase personalităţi, printre care se numără profesorul şi medicul Ioan Ţeicu, istoricul şi arheologul Dumitru Ţeicu (actualmente directorul Muzeului Banatului Montan din Reşiţa), chirurgul Iconia Ţeicu Borza, iscusitul meseriaş local Păun Balea sau interpretul de muzică populară şi romanţe Traian Jurchela.

Ilidia reprezintă principalul punct de plecare în drumeţie spre micuţele chei ale Vicinicului (Cheile Văii Mari), care adăpostesc câteva cascade splendide şi stânca cu picturi rupestre, o urmă a vieţii monahale desfăşurate aici în secolele XIII-XIV.

4 thoughts on “Ilidia

  1. Pingback: Despre Lacul Ochiul Beiului şi Cascadele Beuşniţei în „Ghidul Parcului Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa” (ediţia 2014) | Banatul Montan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s