Sasca Montană

Sasca Montană (175 m altit.; 594 loc.) este situată în extremitatea nordică a Munţilor Locvei, pe Valea Şuşarei, la ieşirea acesteia din spaţiul montan. Reprezintă centrul comunal pentru alte patru localităţi: Sasca Română, Bogodinţ, Potoc şi Slatina-Nera, împreună cu care numără 1.887 locuitori. Denumirea aşezării derivă de la substantivul „sas” (săsoaică), referindu-se deci la o persoană de etnie germană.

În raza localităţii sunt atestate activităţi de extragere şi prelucrare a metalelor încă din vremea romanilor, dar aşezarea este consemnată documentar relativ târziu, în anul 1717. Începând cu anul 1718, autorităţile austriece pun în valoare resursele locale (minereuri de cupru, plumb şi argint, fondul forestier ş.a.) şi construiesc topitorii. Pentru ocuparea necesarului de forţă de muncă sunt aduşi colonişti din landurile austriece Tirol, Carintia şi Steier, din Boemia, sudul Germaniei şi Slovacia, simultan cu aceştia sosind români din Oltenia (bufeni) şi locuitori din satele din jur.

Mineritul şi metalurgia se dezvoltă puternic, înfiinţându-se o şcoală montanistică (1741) şi Oficiul Minier Sasca (1754 – subordonat Direcţiunii Miniere Bănăţene de la Oraviţa), Sasca Montană prosperând în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

Spre sfârşitul secolului al XIX-lea S.t.E.G. amenajează complexul de pe Valea Şuşarei (drum de acces, alei cu locuri de popas, un mic lac, hoteluri şi restaurante), putându-se vorbi la începutul secolului XX de staţiunea climaterică Şuşara. În localitate sunt construite hotelurile Kokesch şi Craiovan, aşezarea şi împrejurimile sale fiind comparate la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea cu renumita staţiune austriacă Aussee. În anii ce urmează Sasca Montană este din ce în ce mai frecventată de bolnavii de plămâni şi nervi.

În perioada 1900-1902 existau în sat „Reuniunea de Citire şi Cântări” şi un cor bărbătesc condus de dirijorul, învăţătorul şi scriitorul Damian Izverniceanu din Ciclova Montană.

Aşezarea este afectată de inundaţiile de pe Nera din anul 1910, când apele au distrus o parte din gospodăriile şi culturile agricole ale localnicilor.

După al doilea Război Mondial sunt reluate prospecţiunile geologice, iar începând cu anul 1973 sunt reactivate exploatările industriale, fiind deschise noi galerii. Minele sunt închise definitiv începând cu anul 1998, după aproape 300 de ani de prosperitate, localitatea intrând în stagnare şi apoi în declin. Prin urmare, numeroşi localnici părăsesc satul în căutarea locurilor de muncă.

În ultimul deceniu, frumuseţea împrejurimilor a atras treptat oameni din alte părţi ale Banatului (mai ales timişoreni), care au cumpărat case şi le-au renovat sau au construit altele noi. În acelaşi timp, s-au înfiinţat mai multe pensiuni, Sasca Montană tinzând spre o veritabilă staţiune de munte.

Fig. 1 – Pensiunea Dora

În sat pot fi vizitate Monumentul Eroilor şi cele două biserici (cea ortodoxă şi cea romano-catolică). Biserica Ortodoxă Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel este situată în partea din aval a localităţii. A fost ridicată în perioada 1770-1771 pe cheltuiala credincioşilor locali, sub îndrumarea preotului Radu Sârbu Mihailovici şi pictată în anul 1894 de către pictorul Nicolae Haşca. Biserica Romano-Catolică Sfântul Francisc de Assisi este situată în partea din amonte a satului, fiind ridicată între anii 1750 şi 1751, în stil baroc vienez. Biserica adăpostea în trecut două icoane despre care se spunea că sunt făcătoare de minuni şi era totodată un loc important de pelerinaj pentru populaţia catolică, mai ales până la începutul secolului al XX-lea, când veneau aici numeroşi pelerini din tot Banatul.

Fig. 2 – Biserica Ortodoxă

Fig. 3 – Biserica Romano-Catolică

În împrejurimi se pot efectua excursii şi drumeţii în Cheile Şuşarei, Cheile Nerei, la Cascadele Beusniţei, pe Dealul Gheorghe la Ştinăpari şi Cărbunari, sau o ascensiune pe Cârşia Calvariei la Crucea Osmanului.

În încheiere, amintim faptul că în anul 1928, aici s-a descoperit pentru prima dată în lume mineralul „sascait”, numit astfel după numele localităţii.

Anunțuri

2 gânduri despre „Sasca Montană

  1. Pingback: Din Cheile Șușarei la Lacul Dracului (Cheile Nerei), în „Ghidul Parcului Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa” (ediţia 2014) | Banatul Montan

  2. Pingback: Prin Sasca, Ştinăpari şi Cărbunari (fragment de Tata Oancea) | Banatul Montan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s