Reciţa

Reciţa nu-i numai acolo, unde este. În Căraş, Reciţa este omniprezentă. Ea începe prin gările în care ajungi din urmă trenuri vechi şi cu locomotiva în aceeaşi direcţie ca şi tine. Ea este acolo, unde întâlneşti lungi convoiuri de platforme, încărcate cu legături de fier rotund, patrat sau profilat, acolo, unde vagoane nenumărate duc maşini acoperite cu pânză impermiabilă, pluguri, grinzi de poduri, arbori de vapor, bandaje de roţi şi osii de vagoane, var şi cărbuni stropiţi cu var. Acolo, unde pe lângă drum încep să apară tot mai des căruţe cu aspect oficios, cantoane zugrăvite în galben, cuptoare de var, terenuri îngrădite cu sârmă şi curţi cu hale şi ferotină. Acolo, unde vezi munţi şi creste atacate de ciocane sârguincioase şi pădurari sprinteni, cu haine verzi, cu puşca pe umeri şi cu floare la pălărie. Ea e acolo, unde linii ferate înguste se amestecă şi vin în ajutor liniei oficioase, unde camioane imense, roşii şi numerotate, gonesc neîncetat pe şosele. Pe crestele munţilor, unde stânjenarii tund pădurea, prin văi, în nenumărate ateliere şi uzini şi în măruntaiele munţilor, unde minieri trudiţi îşi sfredelesc viaţa în comori. Acolo, unde aerul este îmbâcsit de miros de acetonă şi de ape amoniacale. În pedante centrale electrice şi în colibe de zilieri.

Spre Reciţa merg şapte drumuri. Spre Reciţa îşi precipită miile de chilovaţi văile şi torentele Semenicului şi tot acolo se opresc şi sutele de vagoane de lemne, cărate de torenţi.

Reciţa e la râurile Breazova, Bârzava, Căraş, Buhui şi Nera. Pe Radimna, până la Moldova la Dunăre. În tot locul. Aducând în case şi în suflete bucurie, sau zile negre. Ca Providenţa… La Reciţa, de abia ai ieşit de pe peronul îngust al gării de sus, Uzina te şi ia în stăpânire. Uruitul podurilor rulante, lunecarea vagonetelor şi a cărucioarelor electrice, răpăitul ciocanelor de nituit, rostogolirea valţurilor de la laminoare, ţişăitul arcurilor de sudat, răbufnitul surd al forjelor, zumzetul la diapazon înalt al motoarelor electrice şi al volanelor, toate se combină într-o sonoritate îndepărtată şi uniformă, care te copleşeşte. Peste se suprapune din când în când ţipătul de sălbăticiune al ferăstrăului metalic, care taie traverse, şine şi blocuri de fier.

Din volumul: Birou, V., (1982), Oameni şi locuri din Căraş, Editura Facla, Timişoara.

One thought on “Reciţa

  1. Pingback: Din Cuptoare în Centrul Civic prin Valea Baciului şi pădurile Arşiţei şi Budinicului, în „Trasee turistice prin Reşiţa şi împrejurimi” (ediţia a doua, 2014) | Banatul Montan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s