Vara la sat

Vara s-a cuibărit în mine,

Mă scaldă cu degetele calde ale lanurilor,

Îmi aşază felii de pâine aburindă

Pe fereastra depărtării, ademenindu-mă.

Îmi scutur părul de flori de câmp,

Îmi dau cu oja mamei pe

Pământul de sub unghii,

Îmbrac rochia de brocart a bunicii

Şi alerg

La marele spectacol al vieţii.

Mă aşez în ultimul rând

În spatele ceţii

Şi ascult

Cum trece copilăria

Ca fanfara satului,

Vălurind cerul din ştiubeie şi

Trezind dorurile din prunduri.

Autor: Nicoleta Giura, din revista „Banatul Montan”, anul V, nr. 2, iunie, 2009

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s