Caraşova şi împrejurimile

Localitatea Caraşova se găseşte în sud-vestul ţării, în judeţul Caraş-Severin, la cca. 15 km distanţă sud-sud-vest de Reşiţa, pe D.N. 58 (Reşiţa-Anina). Comuna Caraşova (140 kmp) se extinde în bazinul mijlociu al Caraşului şi este formată din trei sate: Caraşova (centrul comunal), Iabalcea şi Nermed.

localiz_carasAşezarea localităţii Caraşova în Munţii Banatului şi judeţul Caraş-Severin (după Ş. Negrea şi A. Negrea, 2002); Cifrele indică: 1 – munţi; 2 – depresiuni; 3 – dealuri; 4 – câmpii;5 – bazinete; 6 – pasuri.

caras_imprejPoziţia comunei Caraşova faţă de municipiul Reşiţa (după V. Sencu, 1978)

SATUL CARAŞOVA

Caraşova este aşezată la aproape 200 m altitudine medie, ocupând în totalitate depresiunea cu acelaşi nume (140 ha), situată la ieşirea Caraşului din măreţele sale chei pe care şi le-a săpat în barele calcaroase ale Munţilor Aninei.

carasova_ans Satul Caraşova „umple” literalmente Depresiunea Caraşovei

Depresiunea Caraşovei este înconjurată din toate părţile de versanţi cu înclinare pronunţată, ce se ridică până la 100-150 m deasupra vetrei şi cu aspect dictat de alcătuirea geologică a zonei. Astfel, spre extremitatea vestică a depresiunii se produce contactul între depozitele calcaroase mezozoice şi depozitele detritice paleozoice, formaţiuni geologice net deosebite. Acest fapt se răsfrânge asupra morfologiei reliefului, astfel că în timp ce spre sud-est şi nord-est depresiunea e mărginită de abrupturi calcaroase (Lacina, Şereniacul şi Vârbiţa), către nord-vest şi sud-vest versanţii devin domoli, încununaţi de înălţimi ca Pinet (349 m) şi Goronicea (455 m).

În versantul sud-estic în mod deosebit, atenţia e atrasă de câteva fenomene carstice: peşteri, izvoare carstice (Izvorul Sfânta Maria), văi cu apă numai după precipitaţii abundente (între care, Valea Şereniac de pildă, formează chiar în apropierea comunei chei înguste, sălbatice).

Aşezată într-un cadru natural de un pitoresc deosebit, localitatea Caraşova reprezintă punctul de plecare spre Cheile Caraşului, Platoul Iabalcei şi Peştera Comarnic, cu posibilităţi de continuare spre Valea Buhuiului şi Anina, adică pe unele dintre cele mai importante şi spectaculoase trasee turistice din Munţii Aninei, incluse în Parcul Naţional Semenic-Cheile Caraşului.

La nord-est de Depresiunea Caraşovei, dincolo de chei, se extinde platoul carstic Iabalcea, presărat cu doline (izolate sau grupate, cu formă circulară sau ovală). Unele dintre acestea ajung la dimensiuni foarte mari, de până la 200 m diametru şi 30 m adâncime. Pe acest platou cu aspect vălurit s-a dezvoltat satul Iabalcea.

plat_iabalcPlatoul Iabalcea

La nord de Caraşova, valea îngustă a Nermedului adăposteşte sătucul cu acelaşi nume, într-un cadrul natural frumos, dominat de dealurile Gariştea şi Moghiliţa.

carst_carasovaPeisajul carstic din zona Caraş-Iabalcea (după Ş. Negrea şi L. Botoşăneanu, 1976)

ISTORICUL LOCALITĂŢII

Aşezarea Caraşova este amintită în scrieri pentru prima dată în anul 1333, cu denumirea Karasov/Karosu. Mai târziu, apare în documente cu mai multe denumiri asemănătoare, în funcţie de stăpânirea sub care s-a aflat: Karaso (1334), Karassowcz/Crassowcz (1535), Crasso (1597), Karasevo/Carascevo (1695), Karoszova/Caraschova (1738), Karassova (1828) sau Craşova (1920).

Datorită poziţiei sale strategice (la ieşirea din Cheile Caraşului) şi a cetăţii din imediata vecinătate, Caraşova a fost în trecut un important centru politico-administrativ şi religios.

În anul 1333 în Caraşova se afla sediul unui protopopiat catolic, care a funcţionat aici aproape două veacuri.

Spre finalul secolului XVII şi începutul secolului XVIII, alături de Timişoara şi Caransebeş, Caraşova figurează în documente ca una dintre cele mai mari localităţi din spaţiul cuprins între Tisa, Mureş şi Dunăre, îndeplinind funcţii administrative şi religioase.

În anul 1860 Caraşova redevine protopopiat, acesta funcţionând aici până în 1913, când a fost desfiinţat.

CETATEA CARAŞOVEI

Ruinele Cetăţii Caraşova sunt localizate în buza versantului drept al Caraşului, pe cleanţul calcaros numit de localnici „La Grat”, la 415 m altitudine.

Cetatea domina valea strâmtă a Caraşului cu 150 m, fiind cocoţată pe unul din cele mai falnice promontorii ale cheilor. A fost cu siguranţă martora războaielor aprige dintre imperiile Otoman şi Habsburgic pentru stăpânirea Banatului.

Construită se pare în secolul XIII, pe vremea regelui Andrei al-II-lea al Ungariei, cetatea a fost pomenită mai apoi în diverse documente (1230, 1247 şi 1266). În 1538 este menţionată ca cetate regală maghiară. Nimicită de turci în prima jumătate a secolului XVI şi reconstruită tot de ei pe acelaşi amplasament, cetatea a făcut ulterior parte din sistemul de fortificaţii cu care Banatul a fost împânzit de otomani, reprezentând un punct important de sprijin în tentativa de a pătrunde spre Europa Centrală.

Cetatea avea o formă poligonală neregulată (50*35 m). Ruinele păstrează o parte a curtinei de nord şi vest, turnurile fiind demantelate. Era prevăzută cu două şanţuri de apărare paralele, cu o adâncime de până la 2 m, care barau calea de acces în fortăreaţă.

ruine_carasZidurile năruite şi năpădite de vegetaţie ale Cetăţii Caraşovei

indic_cet_caras3Panoul informativ vandalizat

indic_cet_carasStâlp indicator în calea turiştilor

Se spune că ruinele cuprind şi urmele unui puţ larg, săpat în stânca calcaroasă a Gratului, pentru a se ajunge la apa Caraşului. Circulă chiar o legendă conform căreia puţul ajunge într-una din Peşterile de sub Cetate, în care sunt lacuri şi lăcuşoare, însă cercetările speologilor n-au dus la descoperirea unei asemenea legături.

Pe de altă parte, Gratul, deşi este unul din locurile preferate de viperele cu corn, oferă o excepţională privelişte asupra zonei înconjurătoare: către sud se cască prăpastia Cheilor Caraşului şi versanţii cu păduri şi fâneţe ai Dealului Socolovăţ, spre vest zărim în depărtare parţial casele Caraşovei, înspre est ne încântă privirea „valurile” Platoului Iabalcea – cu Vf. Pasac (592 m) dincolo de chei – şi Culmea Semenicului, iar spre nord, dealurile Moghiliţa, Gariştea şi Ghica.

chei_caras_cetateCheile Caraşului văzute de pe Grat caras_caras_olo Caraşova văzută de la ruinele cetăţii

POPULAŢIA

Comuna Caraşova are 3.260 locuitori şi o densitatea medie a populaţiei de 23 locuitori/kmp, valori mai ridicate înregistrându-se în vetrele satelor componente (100-200 loc./kmp).

Populaţia majoritară este cea croată (caraşoveană/craşoveană), urmată de cea romă (4,5%) şi română (4,4%). Aproape 93% din locuitorii Caraşovei sunt de confesiune romano-catolică.

Originea caraşovenilor este considerată de unii autori drept o enigmă etnică. Caraşovenii (craşovenii) constituiau o populaţie aparte, deosebită ca limbă, port şi obiceiuri de bulgari, sârbi sau croaţi. Se pare că la originea lor se află populaţia slavă care a venit dinspre sud în secolele XIV-XVIII şi s-a statornicit în şapte aşezări, în platoul calcaros cuprins între Depresiunea Reşiţei şi Valea Caraşului.

Craşovenii s-au identificat de-a lungul vremii cu spaţiul acesta pietros şi arid, dar de un pitoresc remarcabil. Ocupaţiile lor de bază au fost creşterea ovinelor şi caprinelor, pomicultura şi prelucrarea lemnului (cioplitul şindrilei şi a doagelor de butoi). Mare parte din aceste produse erau valorificate în localităţile de la şes. Se practica intens trocul, caraşovenii cutreierând câmpia Banatului între Dunăre şi Tisa pentru a obţine – în schimbul produselor pomicole – produse agricole (porumb, grâu).

Craşovenii din Iabalcea valorifică la maxim existenţa dolinelor (pe care le numesc „vârcane”). Pe fundul dolinelor mai mari, la adăpost de vântul uscat şi de arşiţă, se cultivă porumb sau cartofi, cresc pâlcuri de pruni, iar uneori, acestea găzduiesc sălaşe întregi în care sunt adăpostite vitele. Fundul pietros al unor doline permite acumularea preţioasei ape de ploaie, iar altele furnizează calcarul, pe care în trecut îl prelucrau în cuptoarele de var instalate chiar în acestea.

Până la jumătatea secolului XX caraşovenii considerau nedemnă, chiar ruşinoasă, practicarea altor îndeletniciri decât păstoritul, pomicultura şi agricultura. Ulterior, înfiinţarea şi extinderea unor centre industriale şi miniere (Reşiţa, Anina, Dognecea, Doman, Bocşa şi Oraviţa) în imediata vecinătate a satelor caraşovene, a avut ca rezultat apariţia de noi îndeletniciri şi în rândul locuitorilor acestora (muncitori calificaţi, maiştri, tehnicieni şi ingineri).

În ceea ce priveşte indentitatea naţională a caraşovenilor, majoritatea covârşitoare a acestora se considerau până în 1990 un popor distinct (craşoveni/caraşoveni), cu limbă distinctă (limba caraşoveană).

Începând cu anul 1991, odată cu constituirea statului croat, începe să se facă simţită „fărâmiţarea etnică” a caraşovenilor, prin apariţia ipotezei originii croate a tuturor acestora. Mai mulţi cercetători croaţi au sosit în satele caraşovenilor pentru a le studia particularităţile etnografice. La aceasta, s-a adăugat faptul că statul croat a acordat o atenţie deosebită şi o serie de înlesniri pentru atragerea acestei etnii, între care acordarea cetăţeniei croate.

Drept consecinţă, la recensămintele care au urmat, tot mai mulţi caraşoveni s-au declarat croaţi (şi foarte puţini sârbi), astfel că în prezent, în comuna Caraşova, croaţii ajung la aproape 85% din totalul populaţiei.

Satele craşovenilor au un aspect aparte. Gospodăriile sunt îngrijite, casele sunt mari şi frumoase, dovezi ale unei stări materiale bune. Sunt zidite în latul lotului, cu faţada mare la stradă şi cu porţi boltite.

Localităţile caraşoveneşti reprezintă totodată un centru etnografic interesant. De o frumuseţe remarcabilă este portul popular, arborat în zilele de sărbătoare (duminica ori la nedei). Costumul femeiesc entuziasmează prin eleganţa fustei albe, lungă şi plisată, strânsă de la mijloc la genunchi de o fotă neagră foarte lată, prin basmaua înnodată într-un mod atât de caracteristic. Costumul bărbătesc impresionează prin amploarea şi simplitatea cămăşii de sărbătoare, brodată la guler şi manşete, prin uimitoarea complicaţie a broderiei cămăşilor şi ştergarelor, prin meşteşugul excepţional cu care sunt lucrate pălăriile sau cojoacele.

OBIECTIVELE TURISTICE

Localitatea Caraşova reprezintă punctul de intrare în Parcul Naţional Cheile Caraşului, versanţii estici ai depresiunii ce găzduieşte satul, fiind deja parte a Rezervaţiei Cheile Caraşului.

Rezervaţia Cheile Caraşului se extinde pe 3.028,30 ha, are caracter complex, fiind importantă sub aspect geologic, morfologic, speologic, floristic şi faunistic.

Cheile Caraşului reprezintă obiectivul turistic major accesibil din Caraşova. La 4 km de la intrarea în chei se ajunge în fermecătoarea poiană a Prolazului, înghesuită de înălţimi înverzite, cu sălaşe ale ţăranilor craşoveni. De aici, se poate continua prin chei înspre amonte sau se poate urca versantul stâng spre Platoul Iabalcea şi, mai departe spre Peştera Comarnic, Valea Buhuiului şi Anina, ori spre creştetul Semenicului.

În centrul satului merită atenţie Biserica Romano-Catolică Înălţarea Maicii Domnului, zidită la 1720, monument arhitectonic.

bis_carasBiserica Înălţarea Maicii Domnului

TOPONIMIE

Cel mai probabil toponimul „Caraşova” provine de la râul Caraş, în bazinul căruia sunt aşezate cele şapte sate craşoveneşti. Râul este menţionat în anul 1129, în timpul unei lupte dintre împăratul bizantin Ion Comnenul şi regele maghiar Ştefan al-II-lea.

Croaţii consideră că toponimul „Caraşova” ar deriva fie de la „crasso” („carst”), fie de la „Karašova” (din slavul „karaš” care înseamnă „caras”, peşte care trăieşte în apele râului Caraşiţa, de lângă Osjek, în Croaţia; pe această vale din Croaţia ar fi existat până în secolul XVIII localitatea Caraşevo, sat dispărut).

În tradiţia orală s-a păstrat obiceiul că numele de „caraşoveni” ar proveni de la „Kara”, o băştinaşă care a refuzat să facă parte din haremul unui conducător turc şi s-a aruncat în râul care i-ar purta de altfel numele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s