Prin Platoul Leordiş-Pleşiva, de la Moceriş şi Lăpuşnicu Mare la Gura Golumbului, în „Ghidul Parcului Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa” (ediţia 2014)

După cum știm deja, Munții Aninei – și în general Munții Banatului – se deosebesc de masivele din Carpaţii Meridionali de pildă, unde poţi parcurge efectiv un traseu de culme. Munţii Aninei se prezintă ca o platoşă calcaroasă intens fragmentată şi împădurită în cea mai mare parte, punctată de culmi şi tăiată de văi adânci, astfel că nu putem vorbi de un traseu „de culme” în adevăratul sens al cuvântului.

coperta_PNCNB2Traseul pe care îl prezint în rândurile ce urmează este unul de înălţime, care parcurge spaţiul sud-estic al Munţilor Aninei, cuprins în Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa.

Nu foarte promovat şi nici foarte cunoscut de turişti, traseul este unul mirific de-a dreptul şi conduce din extremitatea vestică a Depresiunii Almăjului la lacul de acumulare Gura Golumbului din Cheile Minişului, prin minunatele poieni ale platoului carstic Leordiş-Pleşiva, mărginite de abrupturi împădurite parţial cu fag şi brad.

Se poate pleca fie din comuna Lăpuşnicu Mare (satele Lăpuşnicu Mare şi Moceriş), fie din Cheile Minişului (Cabana Cerbul – de lângă barajul acumulării Gura Golumbului). Noi recomandăm parcurgerea acestui traseu dinspre satul Lăpuşnicu Mare spre Gura Golumbului, întrucât dinspre satul Moceriş drumul prezintă un tronson sălbăticit, unde turiştii se pot lesne rătăci.

Despre localitatea Lăpuşnicu Mare se ştie că este menţionată în documente din anul 1540, iar în apropiere au fost identificate ruinele unei cetăţi romane şi ale unui drum roman. Satul a fost sistematizat în timpul militarizării din secolul al XVIII-lea, când era inclus în regiunea de graniţă a Imperiului Habsburgic.

Două clădiri atrag atenţia turiştilor la Lăpuşnicu Mare.

Biserica Ortodoxă Pogorârea Sfântului Duh este ridicată în stil neobizantin în centrul satului. Este cea mai veche biserică din Ţara Almăjului, fiind declarată monument de cultură şi monument istoric.

Casa de Cultură datează din perioada interbelică, când a fost construită la iniţiativa lui Eftimie Gherman, fiu al satului, reprezentant de vază al social-democraţiei şi mişcării sindicale din România acelor vremuri. Clădirea includea pe atunci cinematograf, sală de festivităţi, dispensar medical, librărie ş.a.

Satul Moceriş este prima localitate atestată documentar din istoria Văii Almăjului, în anul 1439, iar în timpul stăpânirii habsburgice a fost inclusă în regiunea de graniţă bănăţeană.

Ambele sate sunt renumite pentru cultura pomilor fructiferi şi rachiul de prune (ca de altfel cam toate aşezările almăjene), iar în perioada antebelică pentru activităţile unor fanfare şi tarafuri.

Fie că plecăm din Moceriş, fie din Lăpuşnicu Mare, traseul străbate platoul calcaros Leordiş-Pleşiva şi ne poartă printr-o succesiune de poieni (Peşterii, Lupului, Roşchii, Cuceş, Scocu, Liciovacea, Blezovacea), cu doline, văi seci, stâne şi sălaşe, mărginite de culmi împădurite sau abrupturi golaşe.

În Poiana Peşterii, un abrupt calcaros ascunde Peştera de la Vălee, aflată într-un stadiu avansat de concreţionare, cu o mare bogăţie şi diversitate a speleotemelor, cu importanţă nu doar speologică, ci şi biospeologică ori paleontologică.

Poiana Roşchii este una dintre cele mai întinse din Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa şi din Munţii Aninei, un loc răscruce pentru numeroasele poteci şi drumuri ce străbat parcul naţional, căi de plecare în direcţii diverse, inclusiv spre cel mai înalt vârf din aria protejată şi din Munţii Aninei – Vf. Leordiş (1.160 m).

roschii_leordisLa trecerea din Poiana Roşchii în Poiana Cuceş se înalță Cârşia Mare, impozant abrupt calcaros, un loc încărcat de legende şi frecventat de căutătorii de comori.

Accesul relativ uşor, liniştea acestor poieni parfumate, fâneţele bogate şi multicolore, înălţimile golaşe şi de un alb lucitor care le mărginesc, la care se adaugă pitorescul sălaşelor lăpuşnicene, le recomandă ca admirabile locuri de plimbare, relaxare şi odihnă.

Celor care ajung la Moceriş le recomandăm o plimbare pe firul râului Moceriş până la cascada cu acelaşi nume, din apropierea izvorului, la baza abrupturilor Munţilor Aninei (Dealul Cârşei şi Cârşia Morii) – incluse în Rezervaţia Naturală Ducin. O excursie de numai 1 oră, spre o splendidă cascadă, pitită parcă în masivul de tuf calcaros, a cărei apă se prăbuşeşte în două trepte de la o înălţime de peste 10 m.

Şi pentru că la drum e bine să avem un ghid la îndemână, am adunat toate informaţiile legate de Moceriş şi Lăpuşnicu Mare, Platoul Leordiş-Pleşiva, Cheile Minişului şi Lacul Gura Golumbului – atât de necesare turiştilor – în traseele 8 şi 9 din Ghidul Parcului Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa, ediţia a doua, cel mai complet şi unicul ghid turistic veritabil (până la proba contrarie) al acestei arii protejate. Traseele sunt actualizate la nivelul anului 2014 şi sunt însoţite de hărţi turistice, numeroase informaţii şi explicaţii cu caracter practic, toate rânduite din perspectivă geografico-turistică.

cuprins_trasee_turistice1

prim_paginicap_traseu_8 cap_traseu_9pg_159_160 pg_160_161harta_trasee_8_9Cei interesaţi de Ghidul Parcului Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa mă pot contacta la tel.: 0744-697-449, e-mail: vasneagu@yahoo.com şi banatulmontan@yahoo.com, ori îmi pot lăsa un mesaj privat la profilul de Facebook.

Plimbări plăcute prin Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s