Din Piaţa Republicii la Staţiunea Secu, în „Trasee turistice prin Reşiţa şi împrejurimi” (ediţia 2014)

Deși urmăreşte numai şosele şi străzi asfaltate, avem de a face cu unul dintre cele mai interesante trasee turistice din municipiul Reşiţa şi din împrejurimi, cel puţin prin prisma faptului că permite parcurgerea succesivă a celor mai vechi cartiere reşiţene: Muncitoresc, Stavila și Lend.

Locul de plecare este Piaţa Republicii, despre care am mai vorbit cu alte prilejuri. De aici urmăm Str. Castanilor (în direcția est), mărginită de o parte şi de alta de căsuţe vechi şi modeste.coper_res_1

După numai 500 m, la intersecţia cu Str. Parcului, remarcăm în stânga clădirea galbenă a Şcolii Generale nr. 1, ridicată la începutul secolului XX şi supranumită azi „Şcoala de Beton”. Este unul dintre puţinele monumente istorice al Reşiţei care a beneficiat de lucrări de restaurare. Prin spatele acestei clădiri, Str. Parcului urcă în versantul drept al Bârzavei (Dealul Dosului) până la Grădina Zoologică „Profesor Ion Crişan”, amenajată în vechiul parc Iosefin în perioada 1965-1967, la iniţiativa dascălului Ion Crişan. Parcul zoologic a fost reabilitat recent şi adăposteşte o sumedenie de animale, atât specii autohtone, cât şi exotice.

Când şoseaua principală începe să urce un uriaş pod peste apa Bârzavei, ieşim pe o străduţă spre dreapta, continuăm pe lângă Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă „Semenic” şi afundându-ne treptat sub enormul pod, ne apropiem de Bârzava şi o traversăm pe așa-numitul „pod Stavila”. Ne aflăm deja în cartierul Stavila.

Podul Stavila datează din anul 1930, fiind cel mai vechi pod sudat din România şi printre primele de pe continentul european, la executarea căruia s-a practicat sudura niturilor, lucrare în premieră în România a uzinelor reşiţene la acea vreme. Construcţia este declarată monument istoric. Din apropiere, „Canalul topitoriei” (astăzi acoperit în totalitate) sorbea o parte din apa Bârzavei şi după ce alimenta uzinele Reşiţei, debuşa în acelaşi râu 3 km mai în aval, în dreptul Palatului Cultural (gura de vărsare fiind vizibilă şi azi).

Dincolo de Bârzava, scăpăm curând de apăsarea structurii de beton a uriaşului pod şi reintrăm pe strada principală (str. Zimbrului). Trecem pe lângă Parcul Bernard Andrei şi peste încă vreo 300 m pe Str. Văliugului, cotim la stânga, traversăm din nou Bârzava şi o însoţim pe malul drept.

Am ajuns în cartierul Lend. Pe Str. Primăverii, dincolo de Bârzava, atrag atenţia turiştilor Lacul Grebla, Centrala Hidroelectrică Grebla şi Complexul Sportiv Atlantic, fiecare cu propria poveste. Centrala Grebla (1903-1904) este cea mai veche de pe teritoriul României, are aspect de castel medieval, fiind zidită din piatră brută. Caracteristicile arhitecturale şi tehnice au făcut ca C.H.E. Grebla să aibă statut de monument istoric. În spatele clădirii, zărim cele trei conducte forţate care alimentează turbinele cu apa Canalului Principal, după ce s-a liniştit în castelul Ranchina.

centrala_greblaLacul şi Uzina Hidroelectrică Grebla

Complexul Sportiv Atlantic s-a dezvoltat pe amplasamentul vechiului ştrand municipal din Reşiţa (numit în trecut Ştrandul Turistic), iar pe amplasamentul Grebla se scoteau din apa Bârzavei lemnele plutite dinspre pădurile Semenicului, pentru uscare şi ardere în bocşe.

După uzina Grebla, Valea Bârzavei devine tot mai îngustă. Strada asfaltată traversează încă o dată Bârzava şi intră pe Str. Rozelor. După ultimele case ale Lendului, în dreptul unei curbe mari a şoselei, în stânga acesteia, o împrejmuire ascunde ruinele primului ştrand al Reşiţei (Ştrandul U.D.R.), amenajat pe Bârzava în anul 1929 de membrii Asociaţiei Prietenii Naturii. Un stăvilar reţinea apa Bârzavei, dând naştere unui mic lac, agreabil loc de destindere şi petrecere a timpului liber pentru localnici.

Şoseaua execută curbe tot mai mari şi îngână fidel meandrele Bârzavei, încleştată între înălţimile din ce în ce mai masive, care se succed pe ambele părţi ale văii.

Depăşim Complexul Sportiv Muncitorul, lăsăm în stânga, dincolo de apă, Colonia Baraj Secu şi ajungem îndată în apropierea barajului acumulării Secu, lângă confluenţa pârâului Secu cu Bârzava. Ne găsim în locul cunoscut odinioară ca „Podul Secu”. Aici se despărţea linia ferată care lega Reşiţa cu mina de fier de la Delineşti de cea care lega Reşiţa cu Secu, special pentru care a fost adusă de la Viena locomotiva Szekul.

De la „Podul Secu” şoseaua se depărtează de apa Bârzavei şi însoţeşte o vreme afluentul Secu, care îşi adună apele din fosta aşezare minieră ce poartă acelaşi nume (azi cartier al municipiului). Tăiat acum în versantul nordic al Dealului Cristolovăţ, drumul asfaltat urcă şi coboară succesiv, reapropiindu-se de Bârzava. Numai că în loc de albia Bârzavei, distingem prin frunzişul arborilor oglinda unei acumulări şi dincolo de ea, maluri înalte, împădurite, pitoreşti. Este vorba de Lacul Secu, alungit în spatele unui baraj de beton din anul 1963, înghesuit între versanţii păduroşi ai Munţilor Aninei (la sud) şi Munţilor Semenicului (la nord). Această vastă întindere de apă alimentează municipiul Reşiţa, apără localitatea împotriva inundaţiilor şi îndeplineşte un veritabil rol turistic şi de agrement. Vara, fiecare luminiş dintre şosea şi luciul de apă e invadat de turişti, lacul fiind preferat de reşiţeni pentru scăldat şi odihnă, unul dintre motive fiind apropierea de oraş.

secudepebarajLacul Secu

Şoseaua execută meandre tot mai ample, urmărind fidel malul stâng al acumulării. La câteva sute de metri după bifurcaţia cu drumul forestier care se îndreaptă spre Centrul de Agrement Râul Alb, o plăcuţă informativă confirmă că am ajuns în Staţiunea Secu. Înfiinţată în anii ’60, această staţiune de rezonanţă locală a cunoscut o perioadă prosperă până în anul 1990, astăzi situaţia sa nefiind una dintre cele mai bune. Multe dintre unităţile de cazare şi alimentaţie au devenit ruine, la fel şi pontoanele, terenurile de sport ş.a. Staţiunea numită simplu de reşiţeni „La Şură” a fost ignorată constant de autorităţile locale de-a lungul anilor.

Şoseaua este asfaltată şi dincolo de nucleul principal al staţiunii, până la intrarea în incinta Hotelului Turist, capătul acestei plimbări, singurul dintre vechile hoteluri care a depăşit cu bine perioada de tranziţie de după 1990. În amonte de Complexul Turist şoseaua asfaltată se transformă într-un drum de piatră (DJ 582B), traversează Bârzava pe malul drept şi suie în serpentine strânse spre comuna Văliug.

Din dorinţa de a facilita turiştilor (şi nu numai) accesul la informaţii clare şi suficiente legate de municipiul Reşiţa, dar şi pentru că necesitatea unui ghid turistic al Reşiţei a fost atât de acută, am conceput volumul „Trasee turistice prin Reşiţa şi împrejurimi” (ediţia a II-a, Editura Hoffman, 2014), cel mai recent şi nădăjduiesc, cel mai complet ghid al municipiului de pe Bârzava. Întins pe aproape 9 pagini, traseul 7 tratează în detaliu informaţiile expuse sumar în rândurile anterioare, fiind însoţit, evident, de hărţi turistice, atât de necesare, în teren.

coper_res_2primele_pagini_Resita

 

resita_cuprinscap_traseu_7pag_91_92Cei interesaţi de procurarea acestui volum, mă pot contacta la: telefon 0744-697-449, e-mail vasneagu@yahoo.com şi banatulmontan@yahoo.com sau îmi pot lăsa un mesaj privat pe profilul de Facebook.

Plimbări plăcute prin municipiul Reşiţa şi împrejurimi!

 

One thought on “Din Piaţa Republicii la Staţiunea Secu, în „Trasee turistice prin Reşiţa şi împrejurimi” (ediţia 2014)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s