Despre istoria şi denumirile cartierelor reşiţene, în „Trasee turistice prin Reşiţa şi împrejurimi” (ediţia a doua, 2014)

Reşiţean get-beget, mi-am dorit încă din fragedă copilărie să desluşesc geografia şi istoria municipiului Reşiţa, faptele, poveştile şi legendele care i-au trasat trecutul şi îi conturează prezentul. Să descopăr cât mai multe date şi informaţii despre aşezarea de baştină, care să mă dumirească, sub toate aspectele, în ceea ce priveşte apariţia şi evoluţia oraşului meu, schimbările de formă şi fond prin care a trecut şi care s-au răsfrânt în starea actuală.coper_res_1

Cum, de multe ori, în spatele multor stări de fapt prezente sau realităţi actuale stau persoane ori evenimente din trecut, am devenit deosebit de curios asupra apariţiei şi denumirilor cartierelor reşiţene. Şi cum este firesc la vârste fragede, prima sursă de informaţii au reprezentat-o părinţii. Aşa că, întrebări din seria „ce a fost aici înainte de aceste blocuri înalte?” sau „de ce-i zice locului aşa?” au devenit din ce în ce mai dese. E drept că un copil prea curios poate deveni, pe alocuri, agasant. Dar răspunsurile răbdătoare ale părinţilor, sumare sau nu, erau îndestulătoare pentru mine la momentul respectiv.

Unele aspecte legate de meleagurile reşiţene le-am conştientizat de mic, cum ar fi, spre exemplu, că m-am născut şi trăiesc într-un vechi oraş industrial, unde pătura covârşitoare a populaţiei era formată din muncitori. Prezenţa furnalelor şi coşurilor cam peste tot, fumul dens degajat de acestea – atât de dens încât spunea mama, „se îngălbeneau manşetele cămăşilor întinse la uscat pe balcon” – şuvoiul tumultuos de oameni care se revărsa pe străzile municipiului la schimburile de tură etc. reprezintă amintiri ce nu pot fi şterse. Şi sunt mândru de asta!

De la tata am aflat, de pildă, că în locul cartierului Lunca Bârzavei (numit de localnici „Govândari”) îşi aveau holdele sătenii din Câlnic. Nu izbuteam să pricep prea bine pe atunci de ce acel uriaş cartier, gălăgios, masiv, se născuse pe terenurile acelor oameni. Ani buni mai târziu, scotocind printre lucrurile tatei, dosite pe fundul unui cufăr de lemn, printre numeroase exemplare din ziarul „Scânteia” – puturoase, îngălbenite şi prăfuite de vreme -, într-un număr de prin 1968-1969, am descoperit câteva rânduri referitoare la noul cartier Lunca Bârzavei. Scria într-un articol că „au fost încheiate lucrările la noul cartier reşiţean Lunca Bârzavei” sau „sunt în curs de încheiere”, nu pot reproduce precis. De abia în vremea studenţiei am aflat originea toponimului „Govândari” şi semnificaţia sa, iar satisfacţia a fost pe măsură.

Dacă unele toponime erau oarecum previzibile ori cu sens uşor de conturat şi înţeles (Cuptoare, Muncitoresc, Marginea ş.a.m.d.), altele, inclusiv Reşiţa, erau de nedesluşit pentru mine (Lend, Moroasa, Mociur, Driglovăţ, Secu).

În ultimii 10 ani, goana sârguitoare după cunoaşterea meleagurilor natale pare să se fi estompat, deşi încă mai aflu noi şi noi informaţii. Numele topice explicate în rândurile ce urmează se întemeiază pe vaste şi asidue cercetări ale unor învăţaţi din toate domeniile – lingvişti, istorici, geografi, scriitori -, apoi localnici îndrăgostiţi de locurile natale, la care se adaugă, bineînţeles, contribuţiile personale. De departe se distinge lingvistul V. Ioniţă, cu numeroase cercetări şi publicaţii, referitoare nu doar la spaţiul reşiţean, ci la întreg Banatul. Merită menţionaţi şi alţii, dintre care îi amintim, într-o ordine pur aleatorie, pe: D. Basista, I. Bettisch, V. Birou, N. Cornean, D. Farcaş, V. Frăţilă, V. Goicu, R. Sufleţel, E. Grădinariu, I. Stoia-Udrea, H. Kulhanek, O. Răuţ şi M. Rusnac.

Deşi, ca în orice domeniu, există păreri comune şi păreri împărţite între diverşii cercetători, am încercat să le analizez obiectiv, să le trec prin filtrul propriu şi să le prezint pe cele mai relevante. Voi începe cu râul Bârzava, voi continua cu cartierele şi coloniile răsfirate pe înălţimi sau adunate pe văile afluente şi voi încheia cu cele centrate pe firul Bârzavei, dinspre amonte înspre aval.

***

  1. Bârzava

Este râul care străbate Depresiunea Reşiţei de la un capăt la celălalt, osatura naşterii şi dăinuirii atâtor localităţi, între care şi capitala Banatului Montan. Izvorăşte de pe înălţimile Semenicului, de la vest de Culmea Cracul Lung (1.080 m altit.) şi colectează apele din nordul şi estul Munţilor Aninei, înainte de a se îndrepta spre zona de dealuri şi câmpie. Denumirea râului Bârzava nu este pe deplin elucidată, dar şi-ar putea avea originea în cuvântul indo-european „bhreg/bhers” – „repede/iute” sau în slavul „bruzu” – „repede”.

Barz_CRivRâul Bârzava la Văliug (Crivaia)

barzava_moniomRâul Bârzava la Moniom

  1. Reşiţa

Este menţionată documentar într-un catastif turcesc de impuneri din anul 1673, însă ar fi apărut, se pare, încă din secolul al XV-lea pe o hartă a regatului maghiar, la confluenţa pârâului Doman cu Bârzava. Denumită mai târziu Reşiţa Română şi contopită în vatra actuală cu colonia muncitorească înfiripată în jurul uzinelor (Reşiţa Montană, Germană sau Industrială), va constitui nucleul municipiului de azi. Se vor construi, ulterior, noi cartiere, iar unele aşezări din apropiere vor fi incluse municipiului după reforma administrativă din anul 1968, localitatea ocupând aproape în totalitate Depresiunea Reşiţei şi căţărându-se pe alocuri pe versanţi. Denumirea Reşiţei provine din slavul „rečica”, care înseamnă „pârâu”.

Res_BudReşiţa văzută de pe Dealul Budinic (cartierele Muncitoresc şi Centrul Civic parţial, Lunca Pomostului şi Moroasa)

  1. Staţiunea Secu

Este localizată în amonte de vărsarea Râului Alb în Bârzava, în coada Lacului Secu, la cca. 10 km de centrul municipiului Reşiţa. A apărut în anii ’60 şi până în 1990 era frecventată intens la sfârşit de săptămână de reşiţeni, care o denumeau simplu „La Şură”. Astăzi staţiunea nu se află în cele mai bune condiţii de infrastructură sau afluenţă turistică sau locală, dar rămâne, în mod cert, în sufletul reşiţenilor, ca alegere la sfârşit de săptămână pentru odihnă şi relaxare (pentru denumire vezi Cartierul Secu).

  1. Colonia Baraj Secu

Este situată pe Valea Bârzavei, în aval de barajul acumulării Secu, la poalele Dealului Bârzava (pentru denumire vezi Cartierul Secu).

  1. Cartierul Lend

Este aşezat pe Valea Bârzavei, în amonte de depresiunea propriu-zisă şi de confluenţa Văii Mari cu Bârzava, între dealurile Bolnovăţ şi Ranchina. Denumirea provine din cuvântul german „anlanden” şi înseamnă „a scoate la uscat”, cu trimitere clară spre vremea când pe amplasamentul C.H.E. Grebla şi al ştrandului Atlantic exista o greblă-grătar pentru scoaterea buştenilor plutiţi pe apa Bârzavei, precum şi mai multe locuri de stivuire şi uscare a lemnelor.

LND_LNDStrada Primăverii din cartierul Lend

  1. Colonia Bolnovăţ

Este cocoţată pe curmătura dintre înălţimile Bolnovăţ şi Fântâna Seacă, pe drumul ce leagă Reşiţa de localitatea Târnova. Denumirea provine din sârbo-croatul „Bolno”, nume de persoană.

Boln_FSCăsuţele Coloniei Bolnovăţ văzute de pe Dealul Fântâna Seacă

  1. Cartierul Ţerova

Este aşezat pe valea cu acelaşi nume, între dealurile ce mărginesc la est municipiul Reşiţa. Se suprapune fostei aşezări de sine stătătoare Ţerova, care este amintită în scrieri din anul 1433 şi a fost adăugată Reşiţei la sfârşitul anilor ’60. Denumirea are la bază cuvântul slav „čer” – „cer”, o varietate de stejar.

Ter_Ter2Ţerova văzut de pe colinele din apropiere

  1. Cartierul Valea Ţerovei

Este situat pe valea cu acelaşi nume, în amonte de confluenţa acesteia cu Bârzava (pentru denumire vezi Cartierul Ţerova).

VT_FS2Caritierul şi Valea Ţerovei văzute de pe Dealul Fântâna Seacă

  1. Cartierul Secu

Este aşezat în nordul Munţilor Aninei, pe cursul superior al Văii Secu. Este vorba de vechiul cătun Secul, apărut prin anul 1673 şi dezvoltat într-o prosperă colonie minieră către sfârşitul secolului al XVIII-lea, după descoperirea zăcămintelor de cărbune. Denumirea provine din latinescul „secare” – „a tăia” şi se referă la o pădure „secată de copaci”, adică arsă ori defrişată.

Secu_CSCartierul Secu văzut de Cantonul Port Secu

  1. Cartierul Cuptoare

Ocupă culmile fragmentate din nordul Munţilor Aninei, la obârşia văii cu acelaşi nume. Cuptoare este amintit în documente din vremea stăpânirii otomane (1554), iar denumirea sa derivă de la substantivul „cuptor” – „instalaţie metalurgică de zid, piatră sau metal”.

Cup_CARSCartierul Cuptoare văzut de pe Dealul Cârşa

  1. Cartierul Minda

Este localizat pe Valea Mare, de la confluenţa cu Valea Cuptoare şi până la vărsarea în Bârzava. Denumirea are la bază antroponimul „Minda”.

  1. Cartierul Driglovăţ

Este urcat pe dealul cu acelaşi nume, parte a culmilor nordice prin care Munţii Aninei se sfârşesc în Depresiunea Reşiţei. Denumirea sa provine din sârbo-croatul „tri-glava”, care s-ar traduce „trei capete” sau „trei căpăţâni” şi, cel puţin prin prisma localizării geografice, în versantul drept al unei viroage cu alură de amfiteatru, născută chiar de sub dealurile Budinic, La Arşiţă şi Driglovăţ, ne îndeamnă să o considerăm plauzibilă.

Drigl_CHrCăsuţele Driglovăţului văzute de pe Dealul Dosului

  1. Cartierul Poiana Golului

Este cocoţat pe Dealul Gol, în luminişul din compartimentul estic al acestuia. Seminificaţia toponimică redă un „gol de munte”, adică un loc lipsit de vegetaţie, unde nu creşte pădurea.

  1. Cartierul Doman

Este un alt sat înglobat Reşiţei în anul 1968. Îl găsim pe cursul superior al văii cu acelaşi nume, strâns între dealurile La Arşiţă şi Ostrica. Deşi aşezarea apare în documente de prin 1370, aceasta capătă însemnătate începând cu anul 1780, când sunt descoperite zăcămintele de cărbune. Denumirea sa provine din antroponimul românesc „Doman” ori din cel sârbo-croat „Doma”.

DOM_OSTRDomanul văzut de pe Dealul Ostrica

  1. Cartierul Valea Domanului

Se alungeşte de-a lungul râului cu acelaşi nume, în amonte de subtraversarea Centrului Civic al Reşiţei şi vărsarea în Bârzava (pentru denumire vezi Cartierul Doman).

  1. Cartierul Marginea

Este primul din depresiunea propriu-zisă a Reşiţei, axat pe confluenţa Văii Mari cu Bârzava. Denumirea vine de la fabrica de distilare care a funcţionat în aceste locuri vreo şase decenii. În perioada interbelică, din cauza dificultăţilor financiare, unitatea s-a asociat cu fabrica similară din localitatea Margina (azi în judeţul Timiş) şi s-a numit „Distileria de Lemn Margina Reşiţa”. Asociind fabrica cu poziţia sa marginală în cadrul municipiului, reşiţenii au înturnat sensul iniţial al toponimului spre cel actual, de „margine de oraş”.

  1. Cartierul Stavila

Succedă în aval cartierul Marginea. S-a dezvoltat la vreo 500 m mai jos de confluenţa Văii Mari cu Bârzava, în strânsoarea înălţimilor Driglovăţ şi Dosului. Când s-au întemeiat uzinele reşiţene (1769), în aceste locuri exista deja un nucleu de case, locuite de urmaşii unor emigranţi veniţi din Oltenia, care, la finele secolului al XVIII-lea, se îndeletniceau cu fabricarea mangalului. Denumirea cartierului provine, probabil, de la construcţia hidrotehnică care dirija apa din albia Bârzavei pe „Canalul topitoriei”.

PBA_StaParcul Bernard Andrei din Cartierul Stavila

  1. Cartierul Muncitoresc

Este următorul în aval pe cursul Bârzavei, strâns între dealurile Dosului, Ceret, Crucii, Driglovăţ şi Budinic, şi cuprins între podul cel mare din Stavila şi aproximativ ansamblul Universalul Vechi-Autogară. Are cea mai mare extindere după cartierul Lunca Bârzavei şi include atât spaţiul care constituia odinioară nucleul Reşiţei industriale, inaugurate la 1771, cât şi cea mai mare parte din noile uzine, modernizate şi extinse după a doua conflagraţie mondială. Toponimul este sugestiv, denumirea provine, evident, de la „muncă”, „muncitori”. O explicaţie mai elegantă este că toponimul s-ar fi împământenit în mentalul reşiţenilor de la „Casa Muncitorească”, clădire simbolică a Reşiţei ce nu mai există astăzi şi care, multă vreme, a găzduit, printre altele, şi cinematograful cu acelaşi nume.

Mun_CrucCartierul Muncitoresc văzut de pe Dealul Crucii

Mun_Cruc2 Mun_Cruc4Muncitorescul cocoţat pe Dealul Ceret (tot de pe Dealul Crucii)

Mun_Dos Mun_Dos2Muncitorescul văzut de pe Dealul Dosului

  1. Centrul Civic

Se întinde în mod convenţional – şi poate discutabil – între ansamblul Universalul Vechi-Autogară şi Universitatea Eftimie Murgu (inclusiv „zonă Gării Reşiţa Sud”), la confluenţa Domanului cu Bârzava. Se suprapune mai mult sau mai puţin peste vechea Reşiţa Română (vezi explicaţiile la Reşiţa).

CC_LP_GolCentrul Civic văzut de pe Dealul Gol

  1. Cartierul Lunca Pomostului

Continuă municipiul Reşiţa pe firul Bârzavei, de la Universitatea Eftimie Murgu şi până în apropiere de Muzeul Locomotivelor cu Abur. A fost ridicat din temelie după cel de-al doilea Război Mondial, alături de cartierul Moroasa. La începutul anilor ’80 încă nu era terminat, căci îmi aduc aminte de prezenţa şantierelor şi a multitudinii de „barăci” verzi, neospitaliere, dar care oglindeau perioada aceea de transformări continue. Denumirea provine de la cuvântul sârbo-croat „pomostŭ” – „pardoseală”, aici cu înţeles legat de o caracteristică a solului din lunca râului Bârzava („pomostire” – „depunerea aluviunilor de către o apă curgătoare”).

LP_CC_CIORLunca Pomostului şi Centrul Civic văzute de pe Dealul Ciorii

LP_CIORCartierul Lunca Pomostului văzut de pe şoseaua Lupacului

LP_SMLunca Pomostului văzut de pe Dealul Sofar (Staţia Meteorologică)

  1. Cartierul Moroasa

Este localizat pe versantul vestic al depresiunii reşiţene (Dealul Ciorii sau Dealul Lupacului), însoţindu-l parcă, de la înălţime, pe „fratele său”, cartierul Lunca Pomostului, alături de care a fost înălţat din temelie după al doilea Război Mondial. Denumirea se trage din tema slavă „mora” şi face referire la un „loc bântuit de stafii, moroi sau duhuri rele”. Este plauzibil ca toponimul să preceadă existenţa cartierului şi să aibă la rădăcină dărăpănăturile feudale din punctul „Ogăşele” (astăzi zona din preajma clădirii Ateneului Tineretului), de unde decurge şi sensul său.

  1. Cartierul Mociur

Este localizat pe malul drept al Bârzavei, în dreptul Cartierului Lunca Pomostului, în nord-vestul Dealului Crucii. Denumirea derivă fie din cuvântul maghiar „močsar” – „iarbă de mlaştină” (Juncus conglomeratus), fie din bulgarul „močur” care înseamnă „mocirlă” ori „mlaştină”.

MOC_CIORCartierul Mociur văzut de pe şoseaua Lupacului

  1. Cartierul Triaj

Se extinde pe Bârzava până în confluenţa acesteia cu afluentul de dreapta Ţerova, dar se caţără şi pe versantul stâng ce mărgineşte depresiunea reşiţeană (Dealul din Faţă). Denumirea provine din cuvântul francez „triage”, în cazul de faţă cu sens de „staţie de cale ferată în care se efectuează descompunerea, trierea și compunerea trenurilor”, denumit deci după manevrele feroviare care se făceau în zonă (în dreapta actualului muzeu al Locomotivelor cu Abur).

Triaj_SMCartierul Triaj văzut de pe Dealul Sofar (Staţia Meteorologică)

  1. Cartierul Calea Timişoarei

Continuă Triajul pe malul stâng al Bârzavei până la Câlnic, pe la poalele dealurilor Oarzelor şi Gruni. Denumirea este evidentă, construcţiile se axează pe şoseaua care leagă Reşiţa de Timişoara.

  1. Calea Caransebeşului

Se centrează pe valea pârâului Govândari, aşternându-se pe dreapta şoselei care părăseşte Reşiţa în direcţia municipiului Caransebeş, de unde rezidă şi numele topic.

  1. Cartierul Lunca Bârzavei

Continuă Triajul pe dreapta Bârzavei până la Câlnic. A fost ridicat în anii ’60 pe grădinile câlnicenilor şi cuprinde patru microraioane. Denumirea sa este evidentă, de la albia majoră a Bârzavei în care a fost construit. Localnicii folosesc pentru acest cartier apelativul „Govândari”, nume topic cu origine sârbo-croată, de la „govedar” – „văcar” sau „goveda” – „vite mari” şi care s-ar traduce deci „izlazul vacilor”. Originea apelativului este explicată prin faptul că, în primă fază, acest cartier trebuia să fie construit la ieşirea din oraş spre Caransebeş, pe Valea Govândariului, ulterior renunţându-se la această idee.

LB_IsacCartierul Lunca Bârzavei (Govândari) văzut de pe Tâlva lui Isac…

LB_Oarz… Dealul Oarzelor şi …

LB_SM… Dealul Sofar (Staţia Meteorologică)

  1. Cartierul Câlnic

Urmează cartierului Govândari pe firul Bârzavei şi se suprapune aşezării cu acelaşi nume, de sine stătătoare până în anul 1968, când a fost înglobată municipiului Reşiţa. Satul este amintit în documente din anul 1597, dar cu siguranţă este mult mai vechi. Denumirea provine din slavul „kal” care înseamnă „noroi, lut, mlaştină” sau slavul „kolnik”, care face referire la colnicele ce mărginesc aşezarea.

Cal_ISACCartierul Câlnic văzut de pe Tâlva lui Isac

  1. Cartierul Moniom

Ultimul cartier al Reşiţei pe firul Bârzavei se suprapune, de asemenea, unei foste aşezări de sine stătătoare până în anul 1968. Strâns într-un bazinet al Munţilor Dognecei, la confluenţa pârâului Moniom cu Bârzava, între Tâlva Mare, Culmea Moniomului şi Dealul Ferendia, cătunul Moniom era amintit prima dată în anul 1418, când români veniţi din Muntenia s-ar fi aşezat pe aceste meleaguri. Denumirea provine din antroponimul românesc „Manea” sau cel bulgăresc „Manjo”.

Triaj_SMCartierul Triaj văzut de pe Dealul Sofar (Staţia Meteorologică)

Mon_GrunCartierul Moniom văzut de pe Dealul Gruni

***

Este evident că toate aceste denumiri au la bază un fond geografic, istoric, tradiţional sau funcţional, care le poate explica peste timp. Cunoscându-le, putem înţelege mai bine nu doar trecutul oraşului şi viaţa de altădată a locuitorilor acestuia, dar mai ales prezentul lui. Iar mai departe, rămâne să le înfăţişăm turiştilor, sub forma unor imagini care întruchipează pagini din trecutul Reşiţei.

Mai multe detalii ofer celor interesaţi în volumul „Trasee turistice prin Reşiţa şi împrejurimi” (ediţia a II-a, Editura Hoffman, 2014), cel mai recent şi, nădăjduiesc, cel mai complet ghid al municipiului de pe Bârzava. În filele sale am strâns cele mai clare şi interesante informaţii despre Reşiţa, locuitorii şi împrejurimile sale, textul fiind completat armonios de hărţi turistice, atât de necesare în teren.

coper_res_2primele_pagini_Resitaresita_cuprins

Cei interesaţi de procurarea acestui volum, mă pot contacta la: telefon 0744-697-449, e-mail vasneagu@yahoo.com şi banatulmontan@yahoo.com sau îmi pot lăsa un mesaj privat pe profilul de Facebook.

Plimbări plăcute prin municipiul Reşiţa şi împrejurimi!

2 thoughts on “Despre istoria şi denumirile cartierelor reşiţene, în „Trasee turistice prin Reşiţa şi împrejurimi” (ediţia a doua, 2014)

  1. Excelent material, dar, ca fost locuitor al Dealului Crucii, mă simt puțin frustrat din cauză că tocmai acea zonă a fost trecută cu vederea. În viziunea mea despre acea zonă a orașului, ea cuprinde cel puțin 4 zone cu profil distinct: Zona rândurilor, Zona străzilor numite ”Martirii” (București, Arad, Prahovei), cele două colonii și o zonă numită Banaduc, situată la poalele dealului cu cruce. Apoi mai este și zona din spatele autogării, numită Colonia Oltului de unde se ajunge la dealul Broșchi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s