Steierdorf-Anina. Minerul într-al sorţii joc! (C.L. Mosoroceanu, 2010)

Despre d-nul Liviu Cristian Mosoroceanu am auzit prima dată prin anul 2010, într-o perioadă în care căutam cu aplomb informaţii pentru prima ediţie a ceea ce avea să fie „Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa – ghid turistic”. Căutând metodic monografii ale localităţilor incluse în perimetrul Parcului Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa sau limitrofe acestuia, am ajuns şi la oraşul Anina. Binecunoscutul cărturar reşiţean Gheorghe Jurma mi-a comunicat că nu are cunoaştere să se fi scris o monografie a Aninei, dar despre Anina, despre mineri şi minerit, a scris d-nul Cristian Liviu Mosoroceanu.

O simplă căutare pe internet şi m-am trezit în faţă cu lucrarea „Steierdorf-Anina. Minerul într-al sorţii joc!”, autor Cristian Liviu Mosoroceanu, încărcată integral în format .pdf pe site-ul banaterra.eu.CLM

Am parcurs volumul în câteva ore. Era scris altfel de cum mă aşteptam ori eram obişnuit. Un volum ce debuta cu o justificare şi se sfârşea cu un epilog, relativ triste, după cum mărturiseşte chiar autorul. Fără tendinţe calofilice, conţinutul volumului de faţă este aşternut cu dibăcie şi deloc simplist, aşa cum s-ar putea crede la prima vedere. Înşiruirea cronologică, „la liniuţă”, a realităţilor din trecutul mineritului şi al vieţii în bazinul carbonifer Anina înzestrează lucrarea cu o valoare practică aparte.

Cristian Liviu Mosoroceanu

coperta_Anina_mineriÎn „Justificare”, Cristian Liviu Mosoroceanu vorbeşte cu modestie despre dificultăţile întâmpinate în conceperea şi finalizarea acestui volum, apoi cu tot mai multă obidă despre dispariţia înceată – dar constantă – a câte unui colţişor din oraşul său natal, Anina. Prin aceasta, constată autorul cu neputinţă, este în plină desfăşurare furtul istoriei acestei localităţi, furtul trecutului, furtul a tot ce au realizat generaţiile de strămoşi. Ca argumente, Cristian Liviu Mosoroceanu înşiruie numeroase obiective istorice, sociale, miniere şi culturale, dispărute sau năruite, cu al căror trecut alte seminţii s-ar mândri. Între acestea, cele mai răsunătoare exemple sunt: staţiunea Sommerfrische, clădiri uzinale şi cantoane silvice, infrastructura feroviară forestieră şi uzinală, galerii şi puţuri de extracţie, cartiere şi colonii muncitoreşti, monumente etc. Autorul arată că multe clădiri-monumente istorice şi-au tot schimbat proprietarii, destinaţia şi aspectul, atât din punct de vedere structural, cât şi arhitectonic. Iar după închiderea minelor în anul 2006, au dispărut treptat – dar sistematic – urmele a peste două veacuri de minerit la Anina (inclusiv arhive).

După scurta justificare, volumul debutează cu două rugăciuni ale minerilor, traduse chiar de autor din limba germană şi tragica legendă a Sfintei Varvara, ocrotitoarea minerilor. Sunt rugăciunile pe care generaţii de mineri din Anina, indiferent de confesiune, le murmurau cu pioşenie în faţa tabloului „Sfintei Varvara”, ori de câte ori se pregăteau să coboare în adâncuri. Apoi, Cristian Liviu Mosoroceanu arată că munca minerilor în măruntaiele pâmântului nu era una deloc uşoară. Şi pentru a ne convinge, ne vorbeşte de adâncimea foarte mare de exploatare, de presiunea rocilor, de gazele de mină, erupţiile de ape şi praful de cărbune, ne evidenţiază pericolul utilizării explozibilului şi a iluminatului în subteran, ne nelinişteşte amintind de întunericul, căldura insuportabilă, bolile profesionale ş.a.m.d. care afectau traiul şi sănătatea muncitorilor subterani. În sfârşit, abordează în detaliu aspecte legate de iluminatul în subteran, gazele din mină şi controlul atmosferei din lucrările miniere, transportul minier, evacuarea apelor, bolile profesionale, praful de cărbune şi folosirea explozivului în subteran.

Autorul completează tabloul pericolelor din mină cu câteva rânduri despre obiceiurile de la înmormântări. Fără să dispună de prea multe date istorice referitoare la aceste ritualuri, autorul certifică că fanafara nu lipsea de la nici o înmormântare. „Sicriul era însoţit şi manevrat de 12 mineri în uniforme negre de gală şi csako verde pe cap. Sicriul mai era însoţit şi de fecioare, îmbrăcate în alb, cu lumânări în mână. În cazul în care decedatul era miner şi murise într-un accident de mină, din alai făcea parte şi o companie de mineri în uniforme de paradă, comandată de un superior, în frunte cu drapelul breslei. Pe parcursul întregului traseu urmat de cortegiul funerar, alaiul îndoliat se ruga în cor, cu voce tare. În timpul procesiunii corul bisericii nu cânta, excepţie făcându-se doar pentru italienii din localitate” (pag. 27). Procesiunea a suportat unele modificări – unele fortuite – după cel de-al Doilea Război Mondial, când s-a instaurat regimul comunist.

În continuare, Cristian Liviu Mosoroceanu evocă concis şi în amănunt evenimente şi oameni, pagini şi etape, care au marcat existenţa localităţii Anina şi i-au definit evoluţia temporală. De la momentul 1790, când Mathias Hammer descoperă huila din Valea Porcarului şi până în anul 2009, când perimetrele miniere închise suportă lucrări de intrare în conservare.

Sunt trecute în revistă sau prezentate minuţios multiple aspecte legate de extracţia, exploatarea, calitatea şi preţul huilei, accidentele din mină şi muncile conexe, dificultăţile de transport al cărbunelui spre Oraviţa şi darea în folosinţă a căii ferate şi şoselei proiectate în acest scop, de coloniştii sosiţi din toate colţurile imperiului Habsburgic, de sărbătorirea Sfintei Varvara, patroana şi ocrotitoarea minerilor, de condiţiile de extracţie şi plata minerilor.

Autorul stăruie considerabil asupra accidentelor suferite de mineri (asfixieri, incendii, explozii, surpări, negjijenţe în manevrarea maşinilor de extracţie, boli profesionale ş.a.), prezentând uneori în detaliu aceste clipe nenorocite: „15 octombrie 1877 – în timpul efectuării unei revizii pe puţ, la puţul „Hungaria”, Johann Blesch (41 ani) este decapitat de colivie”; „14 septembrie 1879 – în timpul coborârii pe puţul „Hungaria”, scara din lemn cedează şi minerul Franz Kratochvill (35 ani) cade în puţ. Rămâne mort pe loc, lăsând în urmă o văduvă îndurerată şi un copil orfan” (pag. 39). Mai mult decât atât, Cristian Liviu Mosoroceanu prezintă în amănunt catastrofele miniere din anii 1884, 1894, 1918, 1920 şi 2006, punând la dispoziţia cititorilor liste nominale cu victimele rănite ori decedate în tragicele evenimente, cu locul şi data naşterii ori starea familială a acestora. Cu excepţia catastrofei din anul 1920, provocată de explozia unui depozit de explozibil din subteran, celelalte accidente au fost cauzate în principal de erori sau neglijenţe omeneşti în manevrarea unor echipamente rudimentare ori defecte de muncă şi urmate de aprinderea gazelor de mină.

Nu sunt omise nici memorabilele momente de sărbătoare, când minerii îşi sfinţeau drapelul (24 septembrie 1865), manifestările în cinstea Sfintei Varvara ori inaugurarea unor facilităţi de lucru: „1912 – la puţul „Ronna” se construieşte o baie încăpătoare pentru muncitori. În acelaşi timp au fost introduse şi aparatele pneumatice de salvare” (pag. 54). De asemenea, autorul strecoară printre rânduri şi evenimentele majore care afectează viaţa aşezării, cum este Primul Război Mondial, când localitatea este ocupată de 120 de militari sârbi, care instaurează o dictatură militară sau părăsesc localitatea prizonierii de război ruşi şi italieni internaţi în lagărul din Celnic; sau Al Doilea Război Mondial, când lipsa muncitorilor a fost compensată cu prizonieri de război.

Cristian Liviu Mosoroceanu prezintă şi schimbările de formă şi fond prin care a trecut întreprinderea minieră de la Anina, prezentând fapte legate de modul de conducere, privatizare şi lichidare, concedieri colective prin aplicarea programelor de restructurare, plăţi compensatorii, proteste şi revendicări etc.

Pe tot parcursul lucrării este vădită legătura sentimentală şi sufletească dintre autor şi locurile, oamenii şi experienţele de viaţă descrise în carte. Aceasta devine covârşitoare spre finalul volumului, când este relatat nefericitul eveniment din anul 2006, în urma căruia se hotărăşte închiderea minei de la Anina şi trecerea acesteia în conservare. Încărcătura emoţională a autorului se distinge uşor în rândurile care zugrăvesc sfârşitul mineritului la Anina: „14 martie 2006 – pe gura puţului I, puţul principal din Anina, au ieşit ultimii 64 de vagoneţi cu huilă”; sau „4 Decembrie 2006 – se sărbătoreşte, într-un cadru restrâns şi fără fast, pentru ultima oară în istoria oraşului Anina, Sf. Varavara – ocrotitoarea minerilor” (pag. 120).

Tristeţea de la începutul lucrării se transformă în nostalgie la finalul acesteia. În „Epilog”, autorul arată că rezervele de cărbune de la Anina ar fi ajuns pentru cel puţin încă un secol şi pune la îndoială pregătirea unor angajaţi cu responsabilităţi de conducere şi interesul acestora pentru atragerea unor investiţii veritabile. Apoi, constată cu mâhnire că după cumplitul accident colectiv de muncă din ianuarie 2006, minele au fost închise haotic şi în grabă, înainte de termen, nenumărate utilaje rămânând în subteran (maşini de extracţie, pompe de evacuare a apelor, compresoare, etc.), iar clădirile de la suprafaţă devastate.
„Despre minerii din Anina se poate vorbi doar la trecut. Prima mină de cărbune din România, care exploata huilă de cea mai bună calitate, s-a închis definitiv!” (pag. 157) mai scrie Cristian Liviu Mosoroceanu şi conchide cu amintirea salutului minerilor, „<<Noroc bun!>> – <<Glück Auf!>>, rostit cu mândrie, uneori cu năduf dar, de fiecare dată, şi cu speranţă!” (pag. 158).

Noi socotim lucrarea d-nului Cristian Liviu Mosoroceanu un veritabil document, care gravează tabloul unei vechi aşezări miniere şi imprimă în mentalul colectiv al cititorilor un sentiment de solidaritate, compasiune şi stimă pentru mineritul de la Anina, minerii şi familiile acestora.

Volumul poate fi consultat şi descărcat gratuit de aici.

3 thoughts on “Steierdorf-Anina. Minerul într-al sorţii joc! (C.L. Mosoroceanu, 2010)

  1. Buna ziua,

    Am vazut ca de curand a fost lansata pe piata monografia orasului Anina. As dori sa-mi spuneti, daca puteti, de unde se pot achizitiona cele 2 volume si care ar fi pretul lor? Eventual, daca puteti sa-mi dati o adresa de e-mail/numar de telefon al unuia dintre cei doi autori v-as fi recunoscator.

    Va multumesc,
    Oliver Merce

  2. Pingback: O nouă carte „cu şi despre Anina”: Economia Aninei (C.L. Mosoroceanu şi A. Muntean, 2016) | Banatul Montan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s