Lumia mie dă altădată, de Emil Sergiu Varga

Mi-i tare dor dă ai bătrâni

Să-i pot vegea iar prân obor;

Că n-am şciut pănă măi ieri

Că șî moşîî noşci mor…

***

Şî mi-i dor dă anii toţ

Şî dă maica şî dă taica,

Dă vorba şe ni-o făcut

Parcă-njiemănaţ cu soarta…

***

Am plicat şî io în lumie

Şî dăşchid poarta măi rar;

Şciu că soba bună m-aşceaptă

Cu toţ moşii mei dân geal…

***

Ş-alce doruri să tot zbat

Inima-i dămult făcută

Şî ascunge-n ea o viaţă

Şe dă noi să tot zăuită…

***

Şî mi-i tare dor dă toţ

Nu şciu prun’ge s-or ascuns

Că n-am şciut pănă măi ieri

Nişi dă moarce, nişi dă plâns!

***

Poezie scrisă de Emil Sergiu Varga, în grai bănăţean, cu gândul și cu sufletul la anii copilăriei, la oamenii şi locurile natale din „Săcăș” (Secăşeni, jud. Caraş-Severin).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s