Porţile de Fer (fragment de Simion Mehedinţi)

Ca să intre în regatul românesc, Dunărea tae în curmeziş zidul Carpaţilor pe la Porţile de Fer.dunarea_def_georg

E aşa de strîmtă albia pe acolo, în cât adeseori între munte şi apă abia ai loc unde să pui piciorul. De aceia împăratul Traian, când a venit asupra Dacilor, a pus în câteva locuri să tae un drum în stâncă. Se vede şi pînă azi cum au scris soldaţii cu cuiul în piatră, că pe acolo a trecut oştirea harnicului împărat.                                                                     Dunărea în defileu

Şi nu numai că e greu de mers pe mal, dar şi pe apă e greu să treci; căci Dunărea nici pînă azi n’a putut rupe toată temelia muntelui. Colţii stîncilor es încă în faţa apei, care isbindu-se de ei spumegă, pare că ar fi pusă la foc. Când fluviul scade, colţii aceştia negri, care stau în curmezişul Dunărei, ţi se par ca un grilaj uriaş pus acolo înadins, să nu lase apa să se scurgă spre mare. De aceia se şi numeşte locul Porţile de Fer.

Trebue să fie meşter cîrmaciul, care trece cu luntrea ori cu vaporul prin aceste porţi. O clipă, dacă n’ar băga de seamă, şi luntrea lovită de stînci se preface în ţăndări pierind în valurile înspumate ale fluviului.

***

Fragment extras din volumul Ţările locuite de români, tipărit de atelierele I.V. Socecu la Bucureşti în anul 1908. Autor: Simion Mehedinţi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s