Lacul Baia Vulturilor din Munţii Semenic

Lacul Baia Vulturilor este localizat în partea vestică a podului Semenicului, la 1.390 m altit. şi cca. 1,5 km sud-vest de Staţiunea Semenic. Accesul este facil şi se face pe un drum forestier care porneşte din proximitatea parcării de lângă Vf. Piatra Goznei, străbate în lung pajiştea vălurită a Semenicului, apoi se ramifică în mai multe direcţii în pădurile de la izvoarele râurilor Nera, Bârzava şi Poneasca.

Drumul se menţine aproape de marginea nord-vestică a golului montan şi lasă succesiv în dreapta obârşiile mai multor pârâuri ce curg spre Bârzava, între care Crivaia şi Negrilovăţ. În zare se conturează treptat silueta metalică a unei cruci înalte, de un alb lucitor în bătaia soarelui, de care, la partea inferioară atârnă un clopot. În 20 de minute (după 1,4 km) poposim lângă cruce, pe muchia depresiunii de nivaţie Băile Mari ale Vulturilor, la nici 400 m de lizieră.

De aici ne orientăm spre dreapta şi începem să coborâm uşor pe versantul nordic al Semenicului. După mai bine de 50 m ne oprim lângă o mică troiţă de lemn, pe malul unui pitoresc ochi de apă: Lacul Baia Vulturilor. În stânga, apele unui mic izvor tâşnesc potolit la suprafaţă, alimentează lăculeţul, apoi dau naştere pârâului Băile Mari ale Vulturilor care curge repezit spre Valea Bârzavei.

Ne găsim deci la obârşia pârâului Băile Mari ale Vulturilor, într-o excavaţie mai largă şi cu mici denivelări – depresiunea de nivaţie menţionată deja câteva rânduri mai sus. Izvorul limnocren cu apă rece şi cristalină se numeşte Baia Vulturilor, dar mai este cunoscut mai ales în rândul credincioşilor ca „Izvorul Tămăduirii” sau „Izvorul Băile Şoimului”. Iar Lacul Baia Vulturilor, cu geneză crio-nivală, mai este ştiut ca „Scăldătoarea Vulturului” sau „Scăldătoarea Şoimilor”. În tradiţia orală se spune că apa izvorului care alimentează lacul ar avea puteri tămăduitoare asupra oamenilor suferinzi la trup şi suflet.

lacul_baia_vulturilor

lacul_baia_vulturilor02

Lacul Baia Vulturilorizv_vulturilor

Izvorul Baia Vulturilor

Proprietăţile terapeutice miraculoase atribuite apei izvorului şi lacului Baia Vulturilor, amintirile legate de o sihăstrie ce ar fi existat cândva în apropierea lacului, legendele şi povestirile ţesute în jurul obiectivului, au atras un număr mare de pelerini şi credincioşi din vremuri străvechi şi până în zilele noastre. Locuitorii din toate colţurile Banatului Montan se avântă pe înălţimile vălurile ale Semenicului în ziua de 20 iulie, pentru a sărbători înălţarea la cer a Sfântul Ilie Tesviteanul. Procesiunea religioasă include slujbe liturgice la Schitul Sfântul Ilie din Staţiunea Semenic şi la micuţul lac, iar credincioşii şi pelerinii se scaldă ori îşi cufundă picioarele în apa socotită binefăcătoare.

Legendele scornite în jurul ochiului de apă de pe Semenic sunt multe. Unele vorbesc despre stolurile de vulturi care se strângeau la îmbăiat în apa lacului înainte de a porni către ţinuturi mai calde. Altele relatează că vulturii bătrâni îşi scăldau progeniturile aici pentru a fi sănătoase şi puternice sau că însuşi regele păsărilor, vulturul cel bătrân, se bălăcea în apa lacului pentru a întineri şi a dobândi puteri miraculoase.

În legenda culeasă de Stela Brie (1982) despre acest minunat ochi de apă al Semenicului, spune că într-un sat se ivise pe lume micuţa Ana. La naşterea fetei, una dintre ursitoarele venite să-i dăruiască haruri s-a oprit din ursit şi s-a mâniat straşnic, atunci când a întins mâna spre masa cu daruri, dar a văzut că pentru ea nu se găsea nimic. A făgăduit atunci că se va răzbuna pe copilă şi s-a împrăştiat în zare ca un fum.

Fără să cunoască această întâmplare nefastă, tânăra Ana creştea liniştită şi veselă, ca o floare rară. Într-o bună zi a cunoscut la râu un flăcău din sat, Ionuţ, de care s-a îndrăgostit pe loc. Iubirea înfiripată între cei doi tineri a fost umbrită într-o bună zi de o mare suferinţă, atunci când Ana s-a betegit şi nu s-a mai sculat din pat. Şi nimeni nu a ştiut de ce fata s-a schilodit la picioare.

Posomorâţi şi încurcaţi, tinerii au fost amăgiţi de poveţele unei babe, care le-a spus că leacul pentru fata oloagă se găseşte pe Muntele Semenic, în locul numit „Baia Vulturilor”, acolo unde vulturii se scaldă o singură zi din an şi că acolo trebuia să se îmbăieze Ana.

Cu desaga pe umăr şi mândra în braţe, Ionuţ a purces la un drum lung de câteva zile, sub dogoarea soarelui, până sus, pe spinarea Semenicului. După ce au găsit scăldătoarea vulturilor, s-au aşezat să se odihnească şi să pândească clipa când vor veni păsările.

În zorii unei zile, cerul s-a întunecat fără veste sub un enorm stol de vulturi. Păsările răpitoare se roteau vijelios şi una după alta, se aruncau în apă, se scăldau şi îşi reluau zborul spre înălţimile văzduhului. După ce şi ultima pasăre a plecat, Ionuţ a dus-o pe Ana lângă scăldătoare, iar fata şi-a băgat picioarele în apa rece ca gheaţa, dar în loc să simtă alinare, blânda făptură s-a prăbuşit înţepenită pe iarbă. Şi cum Ana nu-şi mai venea în simţiri, flăcăul şi-a luat iubita în braţe şi a pornit pe cărare în jos, oprindu-se de abia atunci când a dat de un izvor cu apă caldă. Fără a cumpăni prea mult, a aşezat fata cu picioarele în apă. Treptat, Ionuţ simţi că Ana se înviorează, deşteptată parcă dintr-un somn adânc.

O mare bucurie îi cuprinse atunci pe cei doi tineri! Şi porniră numaidecât spre casă, unde au povestit sătenilor păţania de la scăldătoarea de pe Semenic. Atunci au aflat de la ţărani întâmplarea de la naşterea Anei. Pasămite, baba care îi trimise la scăldătoare era de fapt ursitoarea cea rea care a promis că o piardă pe fată.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s