Omul care aduce stele (de Dana Antoaneta Bălănescu)

Lui Constantin Gruescu, la 70 de ani (12 aprilie 1994)

Demult, dar nu tare demult, într-un târg ascuns în Munţii Banatului trăia un culegător de stele. Căci, deosebit de blând şi iscoditor, acesta smulgea pământului, cele mai frumoase pietre, pe care apoi le îngrijea în căsuţa lui. După ce zăbovea atâta amar de vreme, căutând cu îndârjire cele mai neasemuite minunăţii, culegătorul se întorcea printre semenii lui, desfătându-se cu muzică, serbări şi, mai ales, cu cărţi. Fiindcă tare mult îi plăcea să pătrundă şi în lumea acestora, de la care învăţase o sumedenie de înţelepciuni.gruescu_constantin_portret_varstnic

Într-o bună zi, când argintul de pe tâmple se oglindea tot mai mult în lacrimile albastre din privirea culegătorului, un blestem cumplit se abătu asupra pământului. Ca prin farmec, stelele dispăruseră de pe cer şi bezna năprasnică cuprinsese întreaga lume. Râmaşi fără grai şi fără lumină, oamenii se chinuiau zadarnic să caute o speranţă.

Atunci, culegătorul de stele n-a mai stat pe gânduri. Şi-a rânduit bruma de avere, apoi şi-a ascuns cu grijă comoara de pietre într-o desagă şi s-a pregătit de călătorie. Nimeni nu a aflat încotro pleacă, doar sfioasa lui soaţă i-a dat binecuvântarea.

Şi a trecut timpul cel neîndurător. Fulgere semeţe dădeau târcoale spre înaltul cerului, vântul cel răzbunător şi ploaia cea vicleană înspăimântau oamenii. Până când, într-o seară ploaia conteni. Neîncrezători, oamenii priveau prin ferestre spre cerul cenuşiu. Deodată, se ivi cel mai frumos curcubeu ce s-a zărit vreodată. Atunci, sătenii s-au încumetat să-şi părăsească casele. Priveau fără frică minunea, bătând întruna uliţele. Numai cel mai înţelept bătrân stătea pe gânduri. Într-un târziu, strigă spre semenii lui:

– Luaţi aminte, căci acest curcubeu înseamnă…

– …sfârşitul blestemului, răspunse cel mai frumos voinic.

– Nu te pripi, feciorule! Curcubeul este făurit…

Dar vorbele bătrânului fură acoperite de strigătele celor din jur. Căci, în preajma curcubeului răsăriseră o puzderie de stele, care mai de care mai mândre şi mai strălucitoare, aidoma unor…

– …jucării din bradul de Crăciun! chiuiau copiii.

– …podoabe din salbe nemaivăzute! cântau fetele îmbujorate!

– …stele din adâncuri! şopti înţeleptul cel bătrân, privind curcubeul, care se opri tocmai deasupra căsuţei culegătorului.

Pentru întâia oară, noaptea coborî fără teamă. Nedumeriţi, oamenii se îndreptară spre odihna binefăcătoare. Doar cei mai bătrâni dădeau din cap, neîndrăznind să vorbească. „Să fi fost isprava culegătorului?” Liniştea învăluia acum târgul. „Oare cum a izbutit vecinul meu să dăruiască oamenilor mica sa comoară?!” se-ntrebă înţeleptul cel bătrân, înainte de-a adormi. „O fi avut la îndemână prieteni de nădejde… Mda, poate că poartă în el ceea ce noi nu ştim încă, ori nu vom ajunge să cunoaştem vreodată?!…!”

În curând, somnul se înstăpâni peste omenire. Culegătorul de stele ajunsese acasă şi fu primit cu lacrimi de bucurie. Ostenit, nu mai contenea să admire cerul înstelat. Căci fiecare stea avea povestea ei şi picura tainic câte un vis în clipele de somn ale oamenilor. Dis-de-dimineaţă, aceştia se treziră, râvnind la viaţă şi speranţă. Iar, pulberea de stele a curcubeului dăinuia încă prin câteva slove ciudate, dar nepieritoare, alcătuind o strămoşească urare: ÎNTRU MULŢI ANI!

***

Autor: Dana Antoaneta Bălănescu

Articol apărut în Revista Noastră, Reşiţa, 1992

Sursa: Site-ul Constantin Gruescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s