În vizită la muzeul domnului Constantin Gruescu

Despre d-nul Constantin Gruescu şi remarcabilul său muzeu particular din localitatea Ocna de Fier – judeţul Caraş-Severin (Strada Vale, nr. 113) am mai scris şi altădată. S-a născut în anul 1924 în localitatea Dognecea, judeţul Caraş-Severin, la doi paşi de localitatea de rezidenţă, ca urmaş al unor generaţii de mineri. Nu are studii superioare, dar încă din adolescenţă a îndrăgit mineralogia şi cristalografia, iar ca autodidact, a studiat, în timp, diverse tratate de mineralogie româneşti şi străine.

Profesia sa de bază era cea de controlor tehnic în siderurgie şi minerit. După 53 de ani de muncă în uzinele din Reşiţa şi Bocşa, d-nul Gruescu s-a pensionat. Dar înclinaţia manifestată pentru pietrele din mină a continuat până în prezent.

Răsfoind site-ul său oficial, aflăm, că de-a lungul vremii, ca rezultat al pasiunii sale de o viaţă, a devenit membru al Societăţii Române de Geografie şi al Societăţii Internaţionale a Mineralogilor din Bassel (Elveţia). A colaborat cu mai multe muzee şi universităţi din ţară şi din străinătate (Austria, Ungaria), unora dintre acestea donându-le eşantioane mineralogice. Constantin Gruescu a donat Muzeului din Reşiţa o colecţie mineralogică de mare valoare, inclusiv un număr de trei unicate mondiale. La Muzeul Naţional „Palatul Culturii” din Iaşi colecţia donată este expusă permanent în Sala Gruescu. În plus, d-nul Gruescu a mai donat colecţii mineralogice la diverse biblioteci, muzee, universităţi, din ţară şi străinătate, la Delfinariul din Constanţa sau la Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă „Semenic” din Reşiţa.

Minunile lumii subpământene, aşa-numitele „flori de mină” (n.n. minerale şi roci), îl acaparează încă din juneţe, iar colectarea şi studierea acestora se transformă treptat în pasiunea vieţii sale. În scurtă vreme devine, după propriile-i spuse, „ciudatul satului”, de la obiceiul de a aduce acasă „bolovani din mină”. Începe să-l intereseze cercetarea sistematică a cristalelor şi mineralelor subsolului meleagurilor natale, iar îmbogăţirea permanentă a colecţiei personale prin sporirea numărului de piese a condus la înfiinţarea Muzeului de Mineralogie Estetică a Fierului în anul 1967, în casa proprietate personală din localitatea Ocna de Fier. Într-un spaţiu restrâns la o încăpere, muzeul geme de „bibelouri mineralogice” deosebite şi funcţionează permanent, gratuit pentru public, de aproape jumătate de veac.

sala_ansamblu3sala_ansambluMuzeul de Mineralogie Estetică a Fierului (Ocna de Fier, str. Vale, nr. 113)

Exponatele mineralogice sunt reprezentative pentru toate zonele metalogenetice ale României, dar în particular pentru zăcămintele din spaţiul bănăţean, cum sunt cele de la Ocna de Fier, Dognecea, Bocşa, Sasca Montană şi Moldova Nouă. În plus, în urma numeroaselor schimburi şi achiziţii de eşantioane, printre exponate se regăsesc piese din multe zăcăminte şi ocurenţe din ţări diverse ale Europei, Asiei, Africii şi Americii.

În odaia-muzeu a d-nului Constantin Gruescu ne putem familiariza cu numeroase mostre de granaţi, galenă, pirită, calcopirită, blendă, stibină, hematit, oligist, magnetit, limonit, silicaţi, sulfaţi, carbonaţi, cuarţ, calcedonie, opal etc.

În mod deosebit trebuie remarcată prezenţa calcitului, într-o bogăţie de forme cristaline, de la cristale de câţiva milimetri până la macrocristale de 10-15 cm, dispuse izolat în druze şi geode. De asemenea, atrag atenţia oaspeţilor geodele gigantice de cuarţ de până la 80-90 cm înălţime, dar şi rarităţile mondiale ale maclelor acestui mineral: macla coaxială cu concreşteri radiale – denumită „macla Gruescu” – descoperită pentru prima dată în lume la Ocna de Fier şi macla japoneză. Iar multe din pietrele sale sunt unicat, unele valorând chiar sume costisitoare.

exponate01 exponate04 exponate05 exponate06 exponate07vitrina_exp vitrina_exp2 vitrina_exp3 vitrina_exp4 vitrina_exp5 vitrina_exp6 vitrina_exp7 vitrina_exp8 vitrina_exp9 vitrina_exp10

Diverse exponate mineralogiceametist_dognecea

Ametist – varietate de cuarţ din zona Dogneceaapofilit

Apofilitberil_teregova

Beril (zona Teregova)calcita_lemon_odf

Calcită limonitizată (zona Ocna de Fier)cuart_dognecea cuart_dognecea2

Cuarţ (zona Dognecea)cuart_fumuriuCuarţ fumuriu şi realgar cu cuarţ cuart_oravitaCuarţ (zona Oraviţa)

farmacolit

Farmacolitfieroligist_cuart fieroligist_cuart2

Fierogilist pe cuarţ şi calcită (zona Ocna de Fier)macla_gruescu macla_gruescu_odf

Macla coaxială cu concreşteri radiale (Macla Gruescu)malachit

Malachit (zona Ocna de Fier)min_complex_oravita min_complex_oravita2

Minereu complex din zona Oraviţei şi alte exponatemuscovit_cuart

Muscovit pe cuarţ şi calcit roz (zona Ocna de Fier)realgar_calcopirita realgar_calcopirita2 realgar_calcopirita3Realgar pe calcopirită rodocrozitRodocrozittrandafirul_desertuluiTrandafirul deşertului (în centrul imaginii)

Elevi şi studenţi, profesori şi specialişti, diverse personalităţi, turişti şi vizitatori de pretutindeni au admirat şi continuă să admire vrăjiţi colecţia de minerale şi roci din paradisul mineralogic al domnului Gruescu.

***

În ceea ce mă priveşte, am auzit prima dată de domnul Constantin Gruescu şi de veritabila comoară ştiinţifică şi estetică pe care o deţine în locuinţa personală din localitatea Ocna de Fier prin anul I de facultate, în timpul orelor de geologie. Atunci când, domnul Mircea Ardelean, asistent lucrări practice la secţia noastră la acea vreme, a organizat, în scop didactic, o excursie la Ocna de Fier, la Muzeul de Mineralogie Estetică a Fierului, să vedem o splendidă colecţie de minerale şi roci. Din raţiuni inexplicabile azi, îmi amintesc că nu am mai ajuns atunci, împreună cu colegii, la muzeul d-nului Gruescu.

Am vizitat pentru prima oară muzeul particular al d-nului Gruescu în anul 2008, când, în interes de serviciu, am poposit câteva ore la Ocna de Fier. Îmi amintesc că d-nul Gruescu a primit grupul nostru alături de un alt grup de vizitatori. Şi mai ţin minte că m-a mişcat profund uluitoarea sa colecţie de minerale şi roci, dar în egală măsură prestanţa şi prestaţia dânsului ca ghid. Căci ghidul muzeului este însuşi colecţionarul!

Iar colecţionarul Gruescu nu-şi făcea numai datoria sau munca de ghid ori de proprietar al muzeului. Mai exact, pe toată durata vizitei, devotamentul şi însufleţirea din grai şi gesturi, explicaţiile utile şi poveştile despre oameni, locuri, întâmplări, exponate etc. m-au făcut să resimt strânsa legătură sufletească şi sentimentală dintre colecţionarul octogenar (pe atunci) şi „florile de mină”, rodul pasiunii sale de o viaţă.

De multe ori după respectiva vizită mi-am dorit să mai ajung în casa colecţionarului Gruescu, să mă delectez iarăşi cu uimitoarea sa colecţie de veritabile „trofee ale adâncurilor”, să-l rog cu amabilitate şi preţuire să-mi îngăduie să fac şi câteva fotografii pentru modestul meu site.

După mai bine de 8 ani, în iarna anului 2016, mi s-a oferit prilejul nesperat al unui drum la Dognecea, şi am ales, evident, varianta rutieră prin Bocşa şi Ocna de Fier. Profitând de zilele tihnite ale unei reuniuni familiale la Reşiţa, mi-am rupt câteva ore şi am plecat spre Dognecea pe o vreme nu tocmai favorabilă, pe drumuri înzăpezite, şi atmosferă sumbră, cenuşie. Nu mai ştiam precis care este gospodăria d-nului Gruescu, dar îndrumaţi de localnici am identificat-o uşor: Str. Vale nr. 113. O casă tipic-bănăţeană, nu foarte mare, supranumită „Casa Binelui”, pe a cărei faţadă este fixat un panou care oferă informaţii despre traseul turistic tematic „Hoinărind prin cămara monarhiei” din Euroregiunea Dunăre-Criş-Mureş-Tisa, în care a fost inclus Muzeul de Mineralogie Estetică a Fierului, cu o scurtă prezentare.

casa_gruescuCasa d-nului Constantin Gruescu („Casa Binelui”) – Muzeul de Mineralogie Estetică a Fierului (localitatea Ocna de Fier, str. Vale, nr. 113, judeţul Caraş-Severin)

Deşi există un program de vizitare şi este necesară anunţarea telefonică prealabilă a vizitelor cu cel puţin 24 de ore, am căzut de-a dreptul pe nepusă masă. Am sunat cu sfială la poarta casei. M-au întâmpinat două doamne, îngrijitoarea d-nului Gruescu şi nepoata acestuia. Cea din urmă m-a poftit în sala cu exponate, cu precizarea – şi cu scuzele de rigoare – că d-nul Gruescu tocmai s-a îmbăiat şi nu poate să mă însoţească ca să-mi prezinte exponatele.

M-am plimbat agale prin odaia-muzeu a d-nului Gruescu. Am găsit-o oarecum neschimbată faţă de acum 8 ani, rece, simplă şi totuşi impresionantă. Nu prin concepţii estetice, parametri tehnici ori de execuţie. Ci, în primul rând, prin piesele mineralogice care se găseau pretutindeni. În mijlocul încăperii tronau pe o masă lungă şi relativ îngustă exponatele mai mari. De jur împrejurul acesteia, puzderie de minerale şi roci în culori felurite, burduşeau mese, vitrine, dulapuri sau poliţe. Iar pereţii erau acoperiţi într-o bună măsură, ca la un vernisaj, cu diplome, felicitări, fotografii şi portrete ale colecţionarului, familiei sale sau ale unor musafiri ai muzeului, afişe ale unor expoziţii organizate de d-nul Gruescu, hărţi ale zonei Ocna de Fier şi ale bazinului minier, diverse citate ale unor învăţaţi, toate acestea, înrămate sau nu, provenind dintr-un interval de timp care cumulează zeci de ani de muncă şi pasiune.

exponate03 exponate02efigie_masa_exp efigie_masa_exp2Exponate, distincţii, imagini în antreul casei şi în sala-muzeu

imagine_gruescu imagini_gruescu

Portrete ale d-nului Gruescu, singur sau împreună cu diverşi vizitatorisala_ansamblu3

Odaia-muzeu – vedere generală

Peste nici un sfert de ceas, probabil cu un efort considerabil şi în mod cert îmbucurat de oaspeţi, mi s-a alăturat d-nul Gruescu. Şi a urmat un încântător tur al muzeului. Cu prezentarea de exponate, cu poveştile unora dintre ele, cu istorii şi întâmplări despre oameni, locuri, vizite etc. Chiar dacă e trecut de 92 de ani, domnul Gruescu se ţine încă bine. Şi încă o dată mi-a insuflat emoţii, prin bunătatea, calmul, candoarea, dăruirea şi sentimentul covârşitor de dragoste faţă de „florile sale de mină” pe care îl emană neîncetat. Iar uimitoarea sa colecţie continuă să-i anime pasiunea şi să-i alimenteze puterile.

Dintre poveştile sale mi-o voi aminti cu siguranţă pe cea legată de darul mineralogic făcut reginei Beatrice a Olandei, în cinstea căreia a organizat o expoziţie la prefectura judeţului Timiş.

Iar din colecţia sa impozantă mi-a rămas în minte o piesă socotită de rezistenţă între celelalte exponate, un cristal despre care d-nul Gruescu spune că exalează energie pozitivă pe o rază de câţiva metri. Bineînţeles că la îndemnul colecţionarului mi-am apropiat palmele de exponat şi mi-am pus o dorinţă. Nu pot spune că am simţit ceva anume, dacă m-am încărcat spiritual şi nici dacă dorinţa mi se va îndeplini cândva, dar îl cred pe d-nul Gruescu când spune că respectivul cristal are un puternic rol protector împotriva energiilor negative, alungă melancolia, sentimentele de anxietate, vinovăţie şi singurătate. Din povestea acestui mineral originează supranumele de „Casa Binelui”, pe care l-a căpătat gospodăria d-nului Gruescu pe considerentul că atunci când îi treci pragul toate energiile negative rămân la uşă.

Ce ar mai fi de adăugat la cele înşirate deja?

Eu nu cred că un iubitor de frumos poate privi colecţia d-nului Gruescu fără a manifesta, câtuşi de puţin, un crâmpei de admiraţie pentru acest om care a transformat colectarea „florilor de mină” în pasiunea sa de o viaţă. Nu cred că un iubitor de frumos poate – şi trebuie – să rămână placid în faţa mulţimii de distincţii şi diplome care acoperă în mare măsură pereţii odăii-muzeu, le conferă culoare şi personalitate. E ca şi cum ar rămâne impasibil în faţa unei panoplii scânteietoare.

afis_01 afis_02 afis_03 afis_04 afis_05Afişe ale unor evenimente/expoziţii patronate de domnul Constantin Gruescu

Fără a încheia într-o notă negativă, trebuie spus că ne mâhneşte permanenta nepăsare a celor care pot ajuta acest muzeu unic, căci unele dintre eşantioanele mineralogice sunt citate în literatura de specialitate numai aici. Deşi o mare de oameni a călcat pragul Muzeului de Mineralogie Estetică a Fierului de la Ocna de Fier, de la săteni şi membri ai autorităţilor locale, judeţene şi centrale, până la preşedinţi, regi şi regine, iar de promisiunile făcute ştie cel puţin tot Banatul, muzeul arată ca acum 8 ani, când i-am călcat pragul. Poate singura diferenţă pe care am remarcat-o ţine de prezenţa acelui afiş turistic pe faţada casei.

D-nul Gruescu nu a beneficiat de nici o finanţare din partea statului pentru pasiunea sa de colecţionar şi realizarea muzeului, pentru studiile şi descoperirile sale, pentru recunoaşterea contribuţiei sale în domeniul mineralogiei pe plan naţional şi internaţional.

În semn de stimă pentru d-nul Gruescu şi activitatea sa de o viaţă, şi beneficiind de ajutorul unor sponsori, jurnalistul Duşan Baiski a conceput şi lansat, în toamna anului 2010, site-ul www.constantingruescu.ro, de unde am preluat şi noi unele informaţii.

Prin conceperea, promovarea şi răspândirea acestui material în mediul online ne exprimăm preţuirea şi respectul pentru domnul Constantin Gruescu şi munca sa în folosul nostru, al tuturor până la urmă, rod al manifestării unei pasiuni pe care a avut-o dintotdeauna – florile de mină.

diploma01 diploma02 diploma03 diploma04 diploma05 diploma06 diploma07 diploma08 diploma09 diploma10 diploma11 diploma12 diploma13 diploma14 diploma15 diploma16 diploma17 diplome diplome2Câteva dintre diplomele, felicitările şi portretele colecţionarului, familiei sale ori oaspeţilor care au călcat pragul muzeului de la Ocna de Fier

***

Surse de informare:

http://www.constantingruescu.ro/

http://www.cimec.ro/

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s