Cum l-am cunoscut pe bibliotecarul Ion Bujor

L-am întâlnit pe domnul bibliotecar Ion Bujor undeva prin anul 2009, cam pe la începutul perioadei de documentare care a prefigurat apariţia la numai 2-3 ani distanţă a câtorva cărţi legate de unele dintre cele mai frumoase zone ale Caraşului: Cheile Nerei, Valea Beuşniţei, Lacul Ochiul Beiului, şi bineînţeles, Reşiţa. Reşiţa mea natală!                                  Ion Bujor (sursa foto: http://www.argument-cs.ro/)

Au fost câţiva ani în care pentru mine timpul liber zilnic însemna o continuă perindare şi staţionare între/la diversele sedii şi filiale ale Bibliotecii Judeţene „Paul Iorgovici” din municipiul Reşiţa, într-un ritm alert, întrerupt din când în când de câte o discuţie caldă şi amicală cu boemul domn Gheorghe Jurma, la sediul Editurii Tim din Luncă. Alergam de la filiala din Centrul Civic, la Secţia Audio-Vizuale şi Centrul de Carte „Banatica” din incinta Casei de Cultură a Sindicatelor, până la Depozitul Central din Muncitoresc sau secţiile de Germană şi Periodice din Lunca Pomostului.

Întrucât documentarea şi elaborarea ghidurilor despre municipiul Reşiţa şi împrejurimile sale, şi Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa presupuneau multă carte şi documente „cu şi despre Banat”, am fost îndrumat încă de la început şi cu precădere spre Centrul de Carte „Banatica” şi mai târziu spre secţia de Periodice din Lunca Pomostului.

La Centrul de Carte „Banatica” amenajat în Casa de Cultură a Sindicatelor l-am cunoscut pe d-nul bibliotecar Ion Bujor. Un om pe care l-am remarcat încă din prima zi, un ins cu totul altfel decât majoritatea. Într-o societate beteagă, chinuită de multiple lacune de natură umană ori instituţională, acest om era exact ce trebuie şi unde trebuie să fie. Un om agreabil şi serios, meticulos şi preocupat în permanenţă de rigorile meseriei, ceea ce-l făcea un povăţuitor de nădejde atunci când venea vorba de găsirea unor volume nu tocmai accesibile. Nu am vorbit niciodată prea mult, dar am petrecut multe ore în aceeaşi odaie, cu mobilier învechit, împovărat cu mii de cărţi, fiecare cufundat în treburile şi lumile sale, într-o vreme în care Centrul de Carte „Banatica” nu forfotea de cititori.

Din punctul meu de vedere, domnul Ion Bujor a fost un bibliotecar autentic, un om pătruns de lectură, de cărţi, de meserie în cele din urmă. Şi mai ştiu ceva despre dumnealui: confecţiona mărţişoare. Iar ca o confirmare, într-un articol al d-nului Matei Mircioane am citit că era pictor amator. Deci îmi amintesc bine…

Cam aşa l-am cunoscut pe bibliotecarul Ion Bujor. Şi cam atât ştiu despre dânsul. Acum că a trecut în nefiinţă, îi dedic rândurile de mai sus şi îi adresez postum mulţumirile de rigoare pentru ajutorul nemijlocit pe care mi l-a oferit în urmă cu mai bine de 5-6 ani.

Nu v-am uitat d-le Ion Bujor!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s