Ciclova Montană (fragment de Damian Izverniceanu)

Ciclova Montană este o comună oltenească în nemijlocita apropiere a Orăviţii, situată într’o vale adâncă, înconjurată de dealuri bogate în zăcăminte de minereuri, dar sărace în vegetaţie. Ca şi în comunele amintite, minele îşi au originea lor de pe timpul Romanilor. Aici au fost furnale pentru topirea aramei din minereul scos din mulţimele de mine ce să văd pretutindeni pe coastele dealurilor şi în mijlocul satului. Sunt urme de mine de argint şi aur. Vechimea lor e de pe timpul Romanilor. În mijlocul satului se află o mină, din care şi azi izvoreşte apă caldă de o temperatură înaltă, dar amestecându-se cu alte izvoare reci, abia îşi păstrează temperatura când iese afar la suprafaţă. Câţiva locuitori cu tragere de inimă pentru înflorirea comunii, au luat iniţiativa de a pune în exploatare acest izvor, dar au fost împiedecaţi de şefii ocolului silvic U. D. R. din Oraviţa.

Aici a fost fabrică de monete de aramă, bănărie, şteampuri pentru zdrobirea ruzii de aramă şi spălatul ei, ciocane care prelucra arama, fabricând căldări, iar în timpul din urmă, ciocane unde se fabricau sape, lopeţi, şi altele. La toate acestea s’a întrebuinţat forţa hidraulică. Dar cum apele izvoarelor de munte s’au împuţinat probabil din cauza regiunii calcaroase şi au croit pe dedinjos alte căi, lucrările fabricilor, parte s’au sistat, parte au fost transmutate la Bocşa. Mai este o singură varniţă pentru prelucrarea varului şi o berărie.

Locuitorii, parte din ei sunt minieri şi lucră la minele de cărbuni din Anina, parte cărăuşi şi sunt ocupaţi în pădurile Societăţii U.D.R. Generaţiile mai tânere au apucat pe calea învăţăturii şi sunt împrăştiaţi pe întinsul ţării, ca funcţionari. Comuna, în urma situaţiei, dintre dealuri sterpe, fără izlazuri, fără o mână de pământ cultivabil şi cu imense păduri, care nu le aparţin, este în deplină decadenţă.

Numărul locuitorilor e de 1371 şi au o biserică zidită la anul 1783 şi o şcoală primară cu patru puteri didactice. În apropiere între munţi se află „Mănăstirea Călugărului”, făcătoare de minuni. S’a zidit de cătră din Ciclova Montană şi Oraviţa la anul 1859.

***

Text şi ilustraţie extrase din lucrarea Oltenii din Banat (bufenii sau ţăranii) şi originea lor, autor Damian Izverniceanu, Editura Librăria Românească, Lipova, 1935

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s