Macheta primelor tramvaie care au circulat la Reşiţa (1988)

Într-o excelentă postare pe care o redăm mai jos, reşiţeanul Emil Sergiu Varga ne arată macheta primelor tramvaie care au circulat în Reşiţa începând vara anului 1988 (marca „Timiș”), din momentul inaugurării infrastructurii feroviare. Macheta a fost comandată la un specialist, de profesie vatman, Nicu Bîrsan din Galați.

***

Evident că fotografiile mi-au stârnit amintiri preţioase, pe care le credeam demult uitate. Şi cu cât le privesc mai mult, cu atât realizez că imaginile şi lucrurile din trecut nu s-au pierdut, ci au fost doar adânc îngropate în memorie.

Iar amintirile devin din ce în ce mai puternice. Din amalgamul acestora, una răzbate năvalnic: imediat după inaugurare, împreună cu un coleg de şcoală (şi de bloc) şi bunicul lui, am plecat la plimbare… cu tramvaiul.

Vehiculele electrice erau atunci, la început, impecabile. Albastrul era albastru, roşul roşu, exact ca în pozele machetei. Am urcat în Lunca Pomostului (staţia de la Pasarela Mociur) şi am coborât în Piaţa Republicii, în Muncitoresc. Unde, deşi liniile se continuau spre Stavila (sau cel puţin aşa îmi aduc aminte), tramvaiul nu circula mai departe. Şi multă vreme de atunci nu a facut-o. În anii următori, i-am întrebat mereu pe adulţi de ce nu circulă tramvaiele până în Stavila. Iar răspunsul primit, singurul de altfel, invariabil, a fost că tramvaiele „nu pot urca podul din Stavila”. Acum, de ce nu puteau urca podul din Stavila, dar îl puteau urca pe cel dintre Triaj şi Lunca Bârzavei, nu am mai întrebat vreodată.

Deşi sunt 30 de ani de atunci, îmi amintesc limpede că la coborârea în Oraşul Vechi  terasamentul căii ferate era cu piatră spartă, ca la trenuri, nu era încă asfaltat. Iar curba uriaşă la 180 grade pe care o făceau tramvaiele pentru a întoarce în Piaţa Republicii şi a opri fix în faţa Casei Muncitoreşti, mă speria la început.

Tramvaiele precum cel reprezentat în macheta din imagini au circulat până spre anul 2000 la Reşiţa, fiind vopsite mai apoi şi în alte culori (roşu şi galben îmi aduc aminte sigur). Dar după anii 1995-1996 când s-au adus tramvaie „la mâna a doua” din Germania (cred), cele româneşti au devenit din ce în ce mai rablagite şi se scurgeau dintr-o extremitate în cealaltă a oraşului într-o hurducăială neîntreruptă pe o infrastructură de rulare, care de asemenea nu a mai fost reabilitată, ci doar „peticită periodic cu scântei”.

Şi după cum spunea autorul postării cu care am început materialul, aventura tramvaielor la Reşiţa, cu bune şi cu rele, s-a încheiat definitiv (se pare) în anul 2011.

***

Ilustraţiile şi informaţiile despre machetă îi aparţin domnului Emil Sergiu Varga, căruia îi mulţumim pentru amabilitatea de a ne permite să le încărcăm aici, şi nu în cele din urmă,  pentru amintirile scumpe pe care ni le suscitat după atâţia ani.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s