Defileul Dunării (de Mihai Tican Rumano)

Defileul Dunării. Pornim spre defileul tăiat de Dunăre cu atîta trudă între Balcani şi Carpaţi. Cu mult înainte de a-şi termina opera, bătrîna Dunăre venea pînă la cotul format de împreunarea celor două şiruri de munţi şi se vărsa în enormul lac panonic. Cu timpul însă, apa „Dunării albastre” a început, lucru migălos şi de lungă durată, să despartă munţii. Cu o perseverenţă cunoscută numai de marile cursuri de apă, a izbutit să împlinească o operă în faţa căreia numai un infirm intelectualiceşte nu se poate minuna.

Vîjîind cu un ecou repetat de hăul munţilor, Dunărea se canoneşte în strînsura celor două mîini muntoase, lingînd cu spume de turbare ridicăturile gherdapurilor şi malurilor stîncoase. Încovoindu-se şi răsucindu-se în spasmele unui enorm şarpe lovit, nu cu destulă îndemînare, se încordează într-un enorm efort şi învinge falnicele creste ce o privesc cu curiozitatea învinsului, care se credea invincibil în luptă făţişă.

Pe ambele maluri, arborii se caţără pe stîncile pleşuve, ca nişte copii zburdalnici suiţi pe garduri, să asiste, la lupta înverşunată dintre doi căpcăuni de cete vrăjmaşe. Cu aceeaşi curioasă naivitate privesc poate şi eu acum, de pe mal, la bucuria învingătorului. O vagă dorinţă de aventură, de a se întîlni bucuros cu primejdia, de a primi lupta decisivă, cuprinde sufletul nestatornicului, prin natura lui impresionabil.

Dacă în momentele noastre de îndoială am putea să ne amintim cu uşurinţă de cumplita luptă pe care am văzut-o între elementele naturii, atunci noi forţe s-ar coborî în muşchii noştri slăbiţi, în nervii obosiţi. Vigoarea Dunării şi neînţeleasa mîndrie a Carpaţilor constituie două nesecate izvoare de inspiraţie. Cu fiecare clipă se ivesc mii de valuri şi tot atîtea ochiuri de apă şi din fiecare ochi privit pare că se naşte o idee, la fel de armonioasă ca Afrodita, cea născută din spuma valurilor, ciocnite în aprigă mînie.

Gîndurile se deşteaptă; vine omul să le împrăştie. O locomotivă fluieră prelung pe mal şi otgoanele se întind între ea şi vaporul ce trebuie trecut cu băgare de seamă, să nu fie smucit de curenţi şi azvîrlit spre malurile stîncoase, cu aceeaşi nepăsare cu care omul aruncă cojile unei nuci seci. În vîrful unei prăjini se înalţă un balon, care anunţă că pe canal se află un vas, deci nu mai poate intra altul. Un prieten îmi arată cu insistenţă un colţ de stîncă, de o formă ciudată, şi obişnuitul te ia comod de braţ să te introducă în salonul cu murdăria lustruită a vieţii de toate zilele. Cu vorbe de spirit, cu izbucniri fireşti de admiraţie verbală, pornim din nou prin defileu.

Vîrciorova. Dunărea ne ţine aceeaşi companie, plină de inedit, şi în şoapta valurilor ajungem la gara Vîrciorova (azi localitate componentă a municipiului Turnu Severin-n.n.) care azi trăieşte mai mult din amintiri decît din importanţă1. Şi amintirile sînt triste, aici trebuind pe vremuri ca fiecare român să facă dovada paşaportului ca să-şi poată vedea fraţii despărţiţi printr-o strigătoare nedreptate. Ne con­tinuăm drumul spre Orşova şi Cazane şi la înapoiere Ada Kaleh ne aminteşte că avem datoria s-o vizităm2. […]

(1932)

1 În zilele noastre se poate vorbi şi despre importanţa aşezării. Căci între Vîrciorova şi Gura Văii se află în curs de construcţie, de către ţara noastră şi R.S.F. Iugoslavia, marele complex hidroener­getic de la Porţile de Fier, menit nu numai să înlăture acele greutăţi în circulaţia vaselor pe Dunăre la care se referea acum patru decenii Mihai Tican Rumano, dar să ducă la folosirea importantei surse de energie a apei, prin ridicarea unui baraj, a două centrale hidroelec­trice cu o producţie anuală de peste 10 miliarde kWh energie elec­trică fiecare. Crearea unui mare lac de acumulare va permite organi­zarea unei zone de mari atracţii turistice.

2 Insula Ada-Kaleh a rămas sub apă, ca urmare a lucrărilor pentru construirea barajului şi Hidrocentralei Porţile de Fier. Cele mai importante monumente au fost însă mutate pe insula Şimian din faţa oraşului Turnu Severin.

***

Fragment din „Vîrciorova şi defileul Dunării”, volumul din „Hoinărind prin ţară”, autor Mihai Tican Rumano, pg. 69-71, Editura Stadion, Bucureşti, 1971

***

Foto – coperta volumului „Hoinărind prin ţară”, autor Mihai Tican Rumano

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s