L-am cunoscut pe d-nul Dan Gh. Perianu, citindu-i cărţile!

Am aflat zilele acestea, din presa cărăşeană, că s-a stins din viaţă domnul inginer Dan Gh. Perianu, unul dintre marii cunoscători ai istoriei industriale și culturii tehnice din Reşiţa şi Banatul Montan, cetăţean de onoare al municipiului Reșița, cel care a combătut şi demontat mitul urban cum că celebrul turn Eiffel din Paris ar fi fost construit din oţel produs la Reşiţa, după cum, chipurile, ar fi gravat pe cele mai multe din elementele sale  componente.

Dan Perianu (sursa fotografiei: Radio România Reşiţa)

Născut la Oraviţa în anul 1943, după cum scrie presa locală, Dan Perianu a făcut liceul la Reșița şi a absolvit mai târziu Facultatea de Mecanică din Timişoara. Iar din anul 1965 se angajează la U.C.M. Reșița ca inginer, de unde se pensionează în anul 2007.

Nu l-am cunoscut personal pe domnul inginer Dan Gh. Perianu. Am vorbit doar la telefon, o singură dată, undeva prin anul 2013, atunci când documentam volumul „Trasee turistice prin Reşiţa şi împrejurimi”, ediţia a doua. Mi-a lăsat o impresie foarte bună şi mi-a lămurit întrutotul neclarităţile referitoare la spaţiul industrial reşiţean (era ceva legat de Gara Reşiţa-Uzine sau Flacăra, dacă bine-mi aduc aminte).

Nu l-am cunoscut, dar l-am descoperit, într-un fel mai deosebit, dacă nu-mi e cu bănat. L‑am descoperit pe d-nul Perianu citindu-i cărţile şi studiind astfel o parte din munca sa, cu precădere la sălile de lectură ale bibliotecii din Reşiţa, dar uneori şi acasă.

M-au impresionat, prin anvergură şi conţinut, două dintre lucrările d-nului Perianu: „Istoria uzinelor din Reşiţa: 1771-1996” şi „Istoria locomotivelor şi a căilor ferate din Banatul Montan”, ambele primite în dar de la d-nul Gheorghe Jurma.

Primul volum, „Istoria uzinelor din Reşiţa: 1771-1996”, este apărut în anul 1996 la Editura Timpul din Reşiţa şi a fost scris cu prilejul aniversării a 225 de ani de la inaugurarea uzinelor reşiţene (iulie 1771). Are peste 300 de pagini şi este structurat în 6 capitole, precedate de cuvântul către cititori şi prefaţa autorului şi succedate de bibliografie, anexe, rezumate în limbile engleză, germană şi franceză, indice de localităţi şi de nume, precum şi o splendidă şi bogată galerie fotografică.

În deschiderea prefaţei, autorul scrie că „aniversarea a 225 de ani de la inaugurarea, la 3 iulie 1771, a uzinelor metalurgice din Reşiţa trebuie să constituie un moment atât de referinţă, cât şi de reflecţie. Moment de referinţă deoarece, prin vechimea lui, el devansează cu mult înfiinţarea altor uzine sau complexe industriale, care astăzi au nume de rezonanţă […] şi un moment de reflecţie deoarece această îndelungată şi glorioasă istorie creează în acelaşi timp şi obligaţia de a o continua într‑un mod corespunzător, folosindu-i experienţa şi tradiţia” (pag. 7).

În continuare, Dan Gh. Perianu precizează că prin întocmirea acestei monografii aduce o modestă contribuţie la cunoaşterea unui trecut atât de bogat în fapte, a cât mai multor evenimente care nu au fost accesibile până în prezent pentru mai multe generaţii. Iar la final le:

  • dedică lucrarea oamenilor cunoscuţi sau anonimi care au realizat tot ceea ce înseamnă uzinele din Reşiţa, al căror aport a fost decisiv în clădirea renumelui acestei uzine şi al căror ecou a încercat să fie această monografie;
  • mulţumeşte celor care au crezut în materializarea unei asemenea lucrări şi celor care au contribuit la apariţia ei, cu amintirea cuvintelor lui Blaise Pascal: „omul este cea mai fragilă dintre trestii, dar este o trestie gânditoare”.

Capitolul al III-lea, intitulat „Din istoricul uzinelor reşiţene, al mineritului şi metalurgiei în Banat”, este impresionant prin dimensiune şi detalii tehnice. Capitolul al V-lea însă, intitulat Figuri ilustre din istoria uzinelor reşiţene, mi s-a părut a fi unul cu adevărat special, amintindu-mi de dedicaţia făcută de autor la finalul prefaţei.

Am spicuit la întâmplare din cele 20 de nume incluse în acest capitol, şi am citit, de pildă, la pag. 173, despre domnul inginer Carol Loncear, originar din Bocşa, care, la sfârşitul anilor ’60, a condus realizarea podului rutier de peste Dunăre la Giurgeni – Vadu Oii şi a contribuit la înfiinţarea, în anul 1971, a Institutului de Subingineri din Reşiţa. Tot aici, la pag. 176, Dan Gh. Perianu îl pomeneşte pe lugojeanul Silviu Bordan, inginer cu studii la Timişoara, cel care a redactat în anul 1971 monumentala monografie a uzinelor din Reşiţa, document de excepţie şi de referinţă pentru viitor.

În ultimele 32 de pagini ale cărţii, regretatul inginer Dan Gh. Perianu ne încântă cu o splendidă şi bogată arhivă fotografică, de la imagini de epocă până la poze recente: de la semnătura lui Joseph Desidarius Redange (constructorul primelor furnale reşiţene) şi imagini cu topitoria, atelierul mecanic, forja, biroul de proiectare al fabricii de poduri etc., de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi debutul secolului XX până la fotografii mai recente, cu locomotive, hidroagregate, boghiuri, motoare diesel navale, motoare electrice, rotoare de turbine (Francis şi Pelton), cu angajaţi ai fabricii de locomotive şi ai secţiei de motoare Diesel, cu acţiuni ale defunctei Societăţi U.D.R. şi multe altele.

Al doilea volum, Istoria locomotivelor şi a căilor ferate din Banatul Montan, a apărut tot la Editura Timpul din Reşiţa, în anul 2000. Are 212 pagini şi este dedicat de către autor amintirii părinţilor săi. Pe lângă cele 9 capitole, lucrarea cuprinde cuvânt către cititori, prefaţă, reflecţiile şi concluziile autorului, anexe, rezumate în limbile germană, engleză şi franceză, şi desigur, bibliografie.

Cea mai bună prezentare a cărţii este făcută chiar de către autor, care, în Cuvânt către cititori mărturiseşte că „această carte se doreşte a fi atât o adâncire a unor aspecte punctuale din «Istoria uzinelor din Reşiţa: 1771-1996», cât şi o dezvoltare consecutivă a unor teme adiacente legate sub o formă sau alta de aceasta” (pag. 7). Dan Gh. Perianu a dorit în acest fel să devină un ecou al acelei conştiinţe colective care a făcut să reverbereze „urbi et orbi” tot ceea ce au însemnat uzinele Reşiţa şi Banatul montan. Celor care iubesc aceste locuri, celor care vor să le cunoască, celor care se simt într-un fel sau altul legaţi de generoasa temă prezentată, li se adresează cu reţinere şi sinceră modestie această carte (pag. 7).

Sunt dezbătute apoi pe larg subiecte precum construirea căilor ferate bănăţene, contribuţia SteG la construirea de căi ferate şi locomotive sau fabricaţia de locomotive la uzinele din Reşiţa după primul război mondial (capitolele III, IV şi V).

Deosebit de interesante mi s-au părut şi Anexele 1, 2 şi 4, în care sunt înfăţişate pe rând: cronologia inaugurării liniilor ferate bănăţene deschise traficului public, lista locomotivelor cu abur fabricate la Uzinele din Reşiţa în perioada 1872-1964 şi lista locomotivelor existente în muzeul în aer liber de la Reşiţa.

Spre finalul cărţii, în Reflecţii şi concluzii (pag. 148), d-nul ing. Dan Gh. Perianu închină  cartea, la fel ca şi pe precedenta, muncii, adeseori anonime, dar totdeauna de calitate, a oamenilor ce au clădit renumele acestor uzine şi declară că aşteaptă verdictul urmaşilor acestora, asupra utilităţii muncii pe care a desfăşurat-o.

Am mai studiat şi alte volume şi/sau broşuri ale d‑nului Perianu, aşa cum sunt:

  • Personalităţi ale culturii tehnice şi industriale din Banatul Montan, dicţionar, apărut la Editura Modus P.H., Reşiţa, în anul 2005;
  • Muzeul de Locomotive Reşiţa, apărut la Editura Timpul din Reşiţa, în anul 2001 (şi scris în colaborare cu D. Bogdan, G. Jurma şi S. Moldovan).

Nu omit nici articolele publicate în ziarul reşiţean „Timpul”, în anul 1995:

  • Aniversări reşiţene – istoria concentrată a STEG şi U.D.R. (în două părţi, în nr. 158 şi 163);
  • Din istoricul fabricaţiei de locomotive la Reşiţa (I) (în două părţi, în nr. 138 şi 153);
  • Din istoricul fabricaţiei de locomotive la Reşiţa şi al căilor ferate din Banat (în nr. 168).

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s