galerie Amintiri fotbalistice din Reşiţa anilor ’90

Am găsit, din întâmplare, prin arhiva personală de la Reşiţa, câteva ziare prăfuite din anii ’90. Ziare sportive, desigur: câteva numere din Gazeta Sporturilor şi Sport XXI, de prin anii 1995-1998. Am răsfoit câteva pagini şi mi-am reamintit cu drag şi nostalgie de acele frumoase vremuri, care au inclus partide memorabile, deşi nu totdeauna plăcute, cu echipe bune, de divizia A sau B.

Sport XXI, Anul I, nr. 19, luni 18 martie 1996
Gazeta Sporturilor, Anul VII, nr. 1749, luni 23 octombrie 1995

Cu câteva excepții, la Reșița, acum 20-25 de ani, eram obișnuit cu fotbalul la matineu, în fiecare sâmbătă. Cele două echipe cu care „m-am trezit”, C.S.M. și Gloria, participau, de obicei, în liga secundă de fotbal a țării. Excepțiile de care vorbeam au fost campionatele în care C.S.M. Reșița a jucat în primul eşalon fotbalistic (actualmente Liga 1, dar numită pe atunci, un timp, Divizia Națională, apoi Divizia A).

Fondat în anul 1926, C.S.M. Reşiţa (culori: roşu-negru, „Milanul din Banat”), clubul fanion al municipiului de pe Bârzava, și-a schimbat de mai multe ori denumirea de-a lungul timpului (U.D. Reşiţa, Metalul Reşiţa, F.C.M. Şcolar Reşiţa etc.), iar ca nivel competițional, a cam oscilat între primele două eșaloane fotbalistice ale țării, uneori orbecăind chiar şi prin liga a treia. Performanțele notabile le-a atins în perioada interbelică (câștigarea campionatului în anul 1931, clasarea pe locul al II-lea în anul 1932) şi postbelică (câștigarea cupei României în anul 1954).

Al doilea club de fotbal al Reșiței este Gloria (culori: alb-albastru). Ori mai precis spus, era Gloria, căci între timp s-a desființat. Întemeiat prin 1951, clubul a activat pe scenele doi şi trei ale fotbalului românesc, fiind mai mereu cu un pas în spatele C.S.M-ului. Cele mai bune clasări le-a avut în sezonul 1992-1993 (locul al IV-lea în Divizia B). În același an, am citit pe internet, ar fi atins și cea mai bună performanţă în cupa României, sferturile de finală (dar nu am izbutit să confirm această informație din mai multe surse).

După cinci sezoane în prima divizie de fotbal (din anii 1972-1973 până în anii 1977-1978), C.S.M.-ul cade iarăşi în divizia secundă, acolo unde, doi ani joacă şi Gloria (sezoanele 1983-1984 şi 1984-1985). Încă doi ani, C.S.M. este singura echipă reşiţeană în Divizia B. Din sezonul 1987-1988 Gloria revine în eşalonul secund, şi împreună, cele două echipe reşiţene vor juca cot la cot (excepţie sezonul 1992-1993 când C.S.M. joacă în prima divizie) până în anul competițional 1996-1997, când C.S.M. promovează iarăşi în Divizia A.

Din acest moment, cele două echipe reşiţene parcurg drumuri diferite.

C.S.M. are un prim an fulminant la revenirea în prima divizie, un sezon de neuitat, campionatul din anii 1997-1998, la capătul căruia a ocupat poziţia a şaptea în clasament. Apoi traversează două sezoane slabe: în primul, echipa s-a salvat cu dificultate de la retrogradare, iar în cel de-al doilea, acest lucru nu s-a mai întâmplat şi a căzut la sfârşitul anului competiţional 1999‑2000 în Divizia B. În sezonul 2007-2008 C.S.M. se scufundă în Divizia C, unde joacă vreo şase ani, până în anul competiţional 2013-2014, când urcă iar în B, eşalon unde se află şi în prezent.

Gloria a avut o soartă mai puţin fastă. În sezonul 1997-1998 a retrogradat în Divizia C, iar din anul competiţional 2000-2001 se prăbuşeşte în Divizia D. După mai bine de un deceniu de pribegeală prin eşaloanele inferioare, clubul reşiţean Gloria se desfiinţează în anul 2014.

Mai erau în acel timp încă două echipe de fotbal în municipiul Reșița, care activau, evident în diviziile inferioare: Muncitorul și Arsenal. Dar, recunosc, la aceste echipe nu am fost niciodată la vreun meci. Şi am înţeles de la vechi colegi de şcoală, că Arsenal s-a desfiinţat prin 2006, iar Muncitorul prin 2017.

De meciurile din sezonul 1992-1993 ale C.S.M.-ului nu-mi amintesc prea multe, fiind destul de mic. Am fost totuși la câteva partide, cu alți popândoci din Luncă. Nu a rezistat în Divizia A decât un an, retrogradând la finalul sezonului de pe ultimul loc.

Amintirile personale legate de fotbalul din Reșița natală se conturează cu adevărat în următorii ani. La mijlocul anilor ’90 primele două echipe reșițene jucau pe teren propriu alternativ. În sâmbăta în care juca C.S.M. acasă, Gloria evolua în deplasare, și invers. Partidele aveau loc la aceeași oră (11.00) și erau transmise în direct, parțial, la Radio România Timișoara. La Reșița, aveam deci fotbal la fiecare sfârșit de săptămână. Când în Valea Domanului, când în Lunca Bârzavei (Govândari, dacă vreţi).

Nu-mi aduc aminte ca noi, copiii, indiferent de vârstă, să fi cumpărat vreodată bilete la meciuri, cel puțin când era vorba de cele din Divizia B. Poate doar când C.S.M. Reșița a reprezentat municipiul de pe Bârzava în Divizia A, și atunci, când şi când, la jocurile cu marile echipe care poposeau în Valea Domanului. Altfel, aveam tot felul de „portițe” ca să intrăm la meciuri, indiferent de care stadion era vorba.

Îmi amintesc că la meciurile din Divizia B, disputate la matineu, veneau puțini spectatori, o mână de oameni de regulă, câteva sute uneori, câteva mii alteori, mai mulţi poate la vreun derby, cu vreo echipă angrenată în mecanismul promovării. Dar, erau suporteri adevărați, iubitori și cunoscători de fotbal, de toate vârstele. Atunci se mergea la stadion, în primul rând, pentru plăcerea de a urmări un joc de fotbal. Era ceva similar cu mersul la un spectacol de teatru sau film. Veneau soţi cu soţii, tați cu fii, bunici cu nepoți, copii și tineri de toate vârstele. Căci, spre deosebire de timpul prezent, mai exista totuși, cel puţin o fărâmă de civilizație și decență în toate: era mai puțină vulgaritate, mai multă toleranță și respect pentru interlocutori și părerile lor, iar nivelul conversațional era ridicat, cei care nu cunoșteau bine fenomenul vociferau şi „postulau” mai puţin. Adică vorbeau preponderent finii cunoscători şi clar că erau mai puțini specialiști decât acum. În plus, nu‑mi aduc aminte să fi trăit în acei ani acte de violență, huliganism sau proastă creștere. Desigur că o suduială sau o vorbă de ocară se mai slobozea pe ici-colo, dar nu era o uzanță în limbaj ca azi.

Cred că majoritatea microbiștilor mai aveau o doză de romantism, un soi de cultură a sportului, care ținea de la priceperea fenomenului fotbalistic până la părerile exprimate, manifestările și trăirile de dinainte, din timpul și de după fiecare meci. Chiar dacă etosul fotbalului romantic a apus, se zice, la începutul anilor ’90, reverberația acestuia a făcut ca la Reșița, epoca suporterului romantic şi cunoscător să mai țină câțiva ani.

Și mai era ceva, ceva ce atunci îmi plăcea, acum câtuşi de puţin: aproape toată lumea „clănțănea” semințe. În afara și în incinta celor două stadioane, înaintea și în timpul meciului, pe sus, pe jos sau printre gradenurile tribunelor, în operațiunea de comercializare a așa-ziselor bomboane agricole, cotcodăceau într-o eternă fojgăială niște țigănci. După umplerea atentă a unui pahar (mic sau mare, în funcție de solicitarea clientului), semințele erau turnate și înmânate numaidecât într-un cornet din hârtie de ziar. Microbiştii le spărgeau apoi fără oprire cel puțin până la pauză, când coborau la cișmelele de lângă cele două tribune să-și stingă setea.

În tribune nu erau scaune de plastic, ci bănci din şipci de lemn înşurubate în platbande metalice încastrate, la rândul lor, în gradenurile de beton.

Cele două stadioane principale ale Reșiței erau, de altfel, cam ciudate. Mie nu mi s-au părut niciodată terminate cu adevărat.

Stadionul din Valea Domanului nu este un oval veritabil, ca cel din Timişoara sau ca fostul Oblemenco din Craiova. Ovalul reşiţean constă în trei benzi care înconjoară suprafaţa cu iarbă: pista de atletism, trei sau patru rânduri de bănci şi o alee. Pe aceste câteva rânduri de bănci, din apropierea firului ierbii, nu se prea îngrămădeau spectatorii. Poate doar la unele meciuri importante cu granzii din Divizia A sau cu vreo echipă fruntaşă de divizie B, cu şanse la promovare, atunci când cele două tribune erau pline ochi şi vibrau sub mulţimea agitată. Ori când galeria vreunei echipe oaspete era repartizată acolo. Dincolo de aceste momente, oamenii preferau să rămână în picioare, câteodată aşezaţi pe mai multe rânduri, pe alee, sau să privească înghesuiţi de la ferestrele şi balcoanele blocurilor turn înălţate la nord de stadion. Alteori, în sezonul cald, când stadionul era plin, oamenii agreau să vadă meciurile prin vreo fereastră deschisă în vegetaţia forestieră, şezând pe iarbă, litieră, ori vreo buturugă, pe versant, chiar deasupra tribunei a doua.

Stadionul Mircea Chivu din Valea Domanului în octombrie 1999. Vedere de pe Dealul Gol
Stadionul Mircea Chivu din Valea Domanului în august 2009. Vedere de pe Dealul Gol
Stadionul Mircea Chivu din Valea Domanului în decembrie 2018. Vedere de pe Dealul Gol

De pe alee se face accesul spre cele două tribune (căci peluzele lipsesc): tribuna I (cea dinspre Dealul Golului) este cea care imprimă arenei din Valea Domanului aerul de stadion; tribuna a II-a (cea dinspre Dealurile Bârzăviţei) are o formă neregulată. Privită în plan, și căutând cu disperare o asociere cu vreo figură geometrică cunoscută, tribuna se apropie de forma unui triunghi isoscel răsturnat, adică cu baza în sus (spre nord), lângă scările principale de acces, și apexul în jos (spre sud). Întotdeauna m-am gândit că forma tribunei ţinea de condiționări de ordin tehnic şi de execuţie, aceasta fiind fundată pe flancul estic, în pantă repede, al Dealurilor Bârzăviței.

Stadionul Mircea Chivu din Valea Domanului în decembrie 2018. Vedere de pe Dealul Gol – detaliu tribuna a II-a

Stadionul Gloria nu are la rându-i peluze şi este îngrămădit între dealuri şi construcţii. Cele două tribune se alungesc pe vreo trei sferturi din lungimea suprafeţei de joc. Dacă stau bine să mă gândesc, nici măcar nu ştiu care este tribuna I şi care este tribuna a II-a, eu credeam mereu că tribuna a II-a este cea dinspre deal. Acolo, de altfel, mergeam de fiecare dată. Nu intram pe poarta de acces în stadion, ci aveam propria cale de pătrundere: de pe Aleea Gloria ne strecuram printr-o spărtură a gardului pe terenul de zgură al clubului şi ne pierdeam urma printre calabalâcurile şi gloatele care le gospodăreau într-o hărmălaie de nedescris: acesta era ocico (regionalism pentru târg, iarmaroc, piaţă), ţinut din „timpuri imemoriale” şi până acum câţiva ani pe terenul de zgură (de antrenament) al clubului Gloria. Din ocico, prin alte găuri în alte garduri, intram direct în tribuna stadionului Gloria.

C.S.M. Reșița avea o mică galerie, Guardia Rosso Nera. O mână de oameni, care, echipaţi cu steaguri, placarde, fulare etc. se aşezau în mijlocul tribunei a doua, lângă intrarea din alee. În cei trei ani cât C.S.M. a fost în Divizia A (1997-2000), tot mai mulţi tineri îngroşau rândurile galeriei, atraşi de mirajul rezultatelor foarte bune din primul sezon de după întoarcerea pe prima scenă a fotbalului din România. Aveam pe acolo colegi de gimnaziu, de liceu şi din cartier. Unul dintre liderii galeriei se numea, parcă, Marcel. Ne salutam într-o vreme. Galeria scanda mereu: „Reşiţa!, Reşiţa!”, „Metalul!, Metalul!” sau „Rossoneri suntem noi şi suntem mai buni ca voi, rossoneri ne numim, pe Metalu’ o iubim”. Uneori, la meciurile importante aceste încurajări răsunau din piepturile şi gâtlejurile tuturor reşiţenilor care umpleau stadionul.

Din meciurile disputate în Divizia B (numită atunci A, întrucât prima ligă fotbalistică a ţării era Divizia Naţională) îmi reamintesc de sezonul 1995-1996, când din seria a II-a a promovat echipa Jiul Petroşani, după o luptă cu Foresta Fălticeni. C.S.M. Reşiţa a încheiat sezonul pe locul 10. Meciul cu Jiul Petroşani de la Reşiţa mi‑a rămas imprimat în memorie. Atunci l-am văzut pe voievodul Miron Cozma în carne şi oase, făcând o baie de mulţime, preumblându-se printre suporterii veniţi în număr mare din Valea Jiului şi aşezaţi la tribuna a II-a, lângă galeria „rosso-nerilor”. Pe toată desfăşurarea partidei, micuţa şi inimoasa galerie reşiţeană se putea face auzită mai mult printre încurajările galeriei oaspeţilor. Atât de mulţi mineri erau în tribuna a II-a. Echipa reşiţeană a pierdut cu 2 la 1. Şi dacă mă gândesc mai bine, au existat şi ceva suspiciuni de blat alimentate şi de promenada lui Miron Cozma prin mulţime.

Cronica meciului C.S.M. Reşiţa – Olimpia Satu Mare
(etapa a IX-a)
Clasamentul după nouă etape şi programul etapei viitoare

Sezonul 1995-1996, Divizia A, seria a II-a: după nouă etape Jiul Petroşani era deja lider. Şi C.S.M.-ul începuse promiţător, spre deosebire de Gloria. În aceeaşi etapă, partida Unirea Dej – Gloria Reşiţa a fost amânată în urma îmbolnăvirii unor jucători de la Dej (sursa Gazeta sporturilor 23 octombrie 1995)

Cronica meciului C.S.M. Reşiţa – F.C. Bucovina (etapa a XIV-a)
Cronica meciului U.T. Arad – Gloria Reşiţa (etapa a XIV-a)
Clasamentul după paisprezece etape şi programul etapei viitoare

Sezonul 1995-1996, Divizia A, seria a II-a: după paisprezece etape jucate, Jiul Petroşani era tot prima. C.S.M.-ul coborâse în clasament, iar Gloria urcase pe locul 15 (sursa Gazeta Sporturilor 27 noiembrie 1995)

Cronica meciului F.C. Maramureş – C.S.M. Reşiţa (etapa a XX-a)
Cronica meciului Gloria Reşiţa – Corvinul Hunedoara (etapa a XX-a)
Clasamentul după douăzeci de etape şi programul etapei viitoare

Sezonul 1995-1996, Divizia A, seria a II-a: după douăzeci de etape, Jiul este lider autoritar, având 9 puncte peste următoarele echipe clasate, U.T.A. şi Foresta. C.S.M. era pe locul 9, iar Gloria pe 17, loc retrogradabil (sursa Sport XXI 18 martie 1996)

Cronica meciului F.C. Vâlcea – Gloria Reşiţa (etapa a XXVII-a)
Cronica meciului C.S.M. Reşiţa – Minaur Zlatna (etapa a XXVII-a)
Clasamentul după douăzeci şi şapte de etape şi programul etapei viitoare

Sezonul 1995-1996, Divizia A, seria a II-a: după douăzeci şi şapte de etape, Jiul este tot lider, la cinci puncte de locul doi şi la 10 puncte de locurile trei şi patru. C.S.M. era pe locul 6, iar Gloria pe 16, luptându-se pentru evitarea retrogradării în străfundurile clasamentului (sursa Sport XXI 22 aprilie 1996)

Cronica meciului C.S.M. Reşiţa – Jiul (etapa a XXXII-a)
Cronica meciului Gaz Metan Mediaş – Gloria Reşiţa (etapa a XXVII-a)
Clasamentul după treizeci şi două de etape şi programul etapei viitoare

Sezonul 1995-1996, Divizia A, seria a II-a: după treizeci şi două de etape, Jiul Petroşani era ca şi promovată în Divizia Naţională. C.S.M. era pe locul 9, iar Gloria tot la coada clasamentului, pe 16 (sursa Gazeta Sporturilor 20 mai 1996)

De amintirile din sezonul 1996-1997 ce aş putea zice? Decât că mi-au adus multă bucurie. Echipa din Valea Domanului promovase în prima ligă după patru ani, în urma unui crâncen duel cu Electroputere Craiova: ambele echipe au sfârşit sezonul competiţional cu acelaşi număr de puncte, 70. Pare-mi-se că, în clasamentul final s-a ţinut cont de meciul direct. Şi cred că a fost 1-0 şi 1-2 pentru C.S.M.

Cronica meciului C.S.M. Reşiţa – F.C. Inter Sibiu (etapa a VI-a)
Cronica meciului Gaz Metan Mediaş – Gloria Reşiţa (etapa a VI-a)
Clasamentul după şase etape şi programul etapei viitoare

Sezonul 1996-1997, Divizia A, seria a II-a: după şase etape conduce Dacia Piteşti, secondată de Gloria Reşiţa, echipă ce are un debut foarte bun, cu patru victorii din 6 meciuri. C.S.M. începe ezitant sezonul , aflându-se pe locul 11 (sursa Sport XXI 16 septembrie 1996)

Cronica meciului Gloria Reşiţa – Unirea Dej (etapa a XIX-a)
Cronica meciului C.F.R. Cluj-Napoca – C.S.M. Reşiţa (etapa a XIX-a)
Clasamentul după nouăsprezece etape şi programul etapei viitoare

Sezonul 1996-1997, Divizia A, seria a II-a: după nouăsprezece etape conduce Electroputere Craiova, succedată de C.S.M. Reşiţa şi Unirea Dej, separate de câte un punct. Gloria Reşiţa stă pe locul 13 (sursa Gazeta Sporturilor 17 martie 1997)

Cronica meciului F.C. Apullum – C.S.M. Reşiţa (etapa a XXVII-a)
Cronica meciului Gloria Reşiţa – C.F.R. Cluj (etapa a XXVII-a)
Clasamentul după douăzeci şi şapte de etape şi programul etapei viitoare

Sezonul 1996-1997, Divizia A, seria a II-a: după douăzeci şi şapte de etape conduce autoritar C.S.M. Reşiţa, urmată la distanţă de 7 puncte de Electroputere Craiova. Gloria Reşiţa ocupă locul 15 (sursa Gazeta Sporturilor 30 aprilie 1997)

Cronica meciului Olimpia Satu Mare – C.S.M. Reşiţa (etapa a XXIX-a)
Cronica meciului U.T.A. – Gloria Reşiţa (etapa a XXIX-a)
Clasamentul după douăzeci şi nouă de etape şi programul etapei viitoare

Sezonul 1996-1997, Divizia A, seria a II-a: după douăzeci şi nouă de etape conduce C.S.M. Reşiţa, urmată la distanţă de 4 puncte de Electroputere Craiova. Gloria Reşiţa ocupă o poziţie bună, locul 9 cu 40 de puncte (sursa Sport XXI 12 mai 1997)

Din partidele disputate în Divizia A (fostă Divizia Naţională) îmi aduc aminte de cea cu Rapidul lui Mircea Lucescu (sezonul 1997-1998), când patronul giuleştean George Copos a venit la stadion cu elicopterul. Stadionul a fost arhiplin, cei 15.000 de spectatori creând o atmosferă fantastică. Iar C.S.M.-ul era atunci neînvinsă pe teren propriu. Un meci cu multă speranţă pentru suflarea reşiţeană, dată de evoluţiile foarte bune ale C.S.M.-ului din acel an, când a fost considerată revelaţia campionatului. Echipa giuleşteană era totuşi net-superioară în acei ani şi a câştigat partida cu 6-1. Bineînţeles, ajutată de ceva strâmbătăţi de arbitraj făurite de Corpodean. Pentru Rapid, următorul sezon (1998-1999) va fi prolific, clubul bucureştean reuşind să oprească supremaţia din ultimii şase ani a Stelei şi să câştige al doilea titlu din istorie. Dintre jucătorii rapidişti de atunci mi-i amintesc pe: Iftodi, Marinescu (plecat de la C.S.M. cu un an în urmă), Lupu, Dulca, Lobonţ, Pancu etc.

În echipa C.S.M.-ului jucau în acea perioadă jucători precum: Chivu, Doană, Szijj, Boşca, Ciucur, R. Sandu, Căprariu, Ibric, Ciocoi, Marinescu, Bătrânu, Panescu şi alţii. La finele unui campionat extraordinar, C.S.M. Reşiţa a ocupat, după cum am mai spus, locul al VII-lea, după Steaua Bucureşti, campioana din acel an, Rapid Bucureşti, Argeş Piteşti, Oţelul Galaţi, Naţional Bucureşti şi Dinamo Bucureşti. Pe locul al VIII-lea, după C.S.M. s-a clasat Univ. Craiova.

Cronica meciului Univ. Craiova – C.S.M. Reşiţa (Divizia A, etapa a XIII-a)
Rezultatele etapei a XIII-a, clasamentul, programul etapei viitoare şi clasamentul golgeterilor
Cronica meciului Vega Deva – Gloria Reşiţa (Divizia B, seria a II-a)
Clasamentul seriei a II-a din Dizivia B după douăsprezece etape

Anul competiţional 1997-1998: Divizia Naţională redevine Divizia A şi Divizia A redevine Divizia B. În A C.S.M. stă foarte bine pe locul 7. În B, Gloria joacă tot în hora retrogradării (sursa Gazeta Sporturilor 27 octombrie 1997)

Cronica meciului C.S.M. Reşiţa – Ceahlăul (etapa a XXVIII-a) din Divizia A
Echipa etapei a XXVII-a (Divizia A)
Programul meciurilor din etapa a XXII-a din Divizia B
Clasamentul după etapa a XXII-a (Divizia B)

Sezonul 1997-1998: După un meci foarte bun şi o victorie la scor cu Ceahlăul, C.S.M. Reşiţa are 4 jucători în echipa etapei, între care tânărul Cristi Chivu. Pentru Gloria Reşiţa urmează meciul cu Poli Timişoara, din postura de codaşă a clasamentului Diviziei B, seria a II-a (sursa Gazeta Sporturilor vineri 3 aprilie 1998)

Aşteptăm cu foarte larg interes şi mult drag reîntoarcerea C.S.M.-ului în prima divizie de fotbal a ţării, după aproape două decenii de pauză. Nădăjduim că se va întâmpla cât mai curând!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s