galerie Ghidul unui mic colţ de rai: Pe culmile și văile Munţilor Carașului – trasee turistice prin jumătatea de nord a Munţilor Aninei (autor: Vasile Neagu)

În general, puţine sunt cărţile care au nobilul har de a fi atât educative, cât și plăcute la lectură. Pentru că e nevoie nu doar de talent, ci și de dragoste pentru domeniul tău, ca să scrii o asemenea carte. Foarte multe se pierd fie pe câmpul sterp al datelor exacte, fie pe firul subţire al naraţiunii, atunci când lucrarea ar trebui să transmită niște cunoștinţe. Iar lucrurile devin cu atât mai complicate atunci când scrii despre natură, când îţi alegi prezentarea unui element geografic restrâns, pe care vrei să-l dezvălui într-un mod plăcut cititorului. Ca autor, trebuie să fii un acrobat de precizie, să mergi pe o linie foarte fină, între știinţă și literatură.

Acest gen de echilibristică îi reușește foarte bine lui Vasile Neagu, în lucrarea sa, Pe culmile și văile Munţilor Carașului – trasee turistice prin jumătatea de nord a Munţilor Aninei. Lucru foarte de apreciat, având în vedere că efortul se întinde pe mai mult de 350 de pagini. Nu vom prezenta în detaliu cuprinsul lucrării, deși aceasta ar putea fi un discurs în sine. Lăsăm cititorului plăcerea descoperirii. Filologul are păcatul acribiei, dacă este permisă exprimarea, dar caută și deliciul formei literare. Lucrarea, împărţită pe patru capitole (Caracterizare fizico-geografică, Elemente de geografie umană, Infrastructura turistică și Traseele turistice), este foarte detaliată și posedă un aparat explicativ extins și lămuritor. Notele de la subsol nu oferă doar explicaţii tehnice și trimiteri bibliografice, ci și detalii despre opţiunile de acoperire și selectare a materialului. Totul se încheie cu un glosar cu peste 400 de termeni şi o bogată și modernă bibliografie, cuprinzând atât cărţi, cât și articole și pagini web. Alegându-și o zonă de cercetare restrânsă, autorul reușește să fie exhaustiv. Preocupările sale nu se limitează la aspectul turistico-geografic, ci abordează și istoria zonei, apoi a municipiului Reșiţa, acoperind din punct de vedere etimologic inclusiv toponimiile și alte denumiri.

Alegându-și o zonă de cercetare restrânsă, autorul reușește să fie exhaustiv. Preocupările sale nu se limitează la aspectul turistico-geografic, ci abordează și istoria zonei, apoi a municipiului Reșiţa, acoperind din punct de vedere etimologic inclusiv toponimiile și alte denumiri.

După o prezentare extrem de tehnică a solului și a reliefului, care l-ar încânta fără îndoială pe un geolog, se trece la prezentarea istoriei așezărilor și locuirii umane din acea zonă, pornind de la primele atestări până în contemporaneitate. Vasile Neagu nu se mulţumește, însă, cu o enumerare seacă a evenimentelor istorice. Dovezile continuităţii românești pe acele teritorii, foarte adesea discutate și disputate, îl tentează irefutabil, făcând din excursul Domniei Sale și un gest patriotic, până la urmă.

Totuși, credem că adevărata măsură a valorii cărţii o dă autorul în ultimul capitol, cel mai consistent, atât ca subiect, cât și ca număr de pagini: cele 26 de trasee turistice, pe care le descrie în detaliu, toate pornind din localităţile cele mai importante ale zonei studiate – Reșiţa, bineînţeles, Carașova, Anina, Oraviţa. Efortul de documentare a fost titanic, traseele ne sunt prezentate la pas, în detaliu, ca într-o plimbare pe Google Street View. Doar că, spre deosebire de programul informatic, textele conţin fotografii care-i aparţin autorului, alături de numeroase detalii istorice și de etimologie, foarte interesante pentru buna înţelegere a locurilor și obiceiurilor.

Pentru cititorul nespecialist, care nu-și dorește neapărat o lectură documentară, cea mai importantă rămâne poezia care transcende știinţei. Deși titlurile capitolelor sunt strict informative, iar prezentarea utilitară, nu poţi să nu simţi ceva special în spatele rândurilor reci. Chiar dacă autorul nu-și propune să descrie „drumurile de munte” precum Calistrat Hogaș, aceeași dragoste pentru natură și pentru frumuseţile ei transpare din fiecare rând. Chiar și atunci când textul este extrem de tehnic, când filologul se pierde printre hărţi, grade de dificultate a traseului, distanţe, diferenţe de altitudine, rămâne mereu accesibilă această dragoste a locurilor, ești tot timpul cucerit de respectul pentru minunăţiile pe care ţi le rezervă un mic colţ de rai.

Implicarea sufletească a autorului reiese cel mai bine din nostalgie. Există multe fragmente în care își arată regretul pentru degradarea pe care a suferit-o zona în ultimii 28 de ani. Perioada de tranziţie a adus, pentru multe atracţii turistice, decrepitudinea, iar acea „aurea aetas”, acele vremuri bune și demult apuse par să aibă șanse foarte mici de a mai reveni vreodată. Cu titlul de exemplu, cităm nota din subsolul paginilor 65-66:

„Problema marcajelor turistice şi starea de întreţinere a acestora în Munţii Caraşului în particular, şi în Munţii Banatului în general, este una alambicată, din motive diverse, pe care nu le expunem aici. Spunem doar că, la descrierea fiecărui itinerar turistic am trecut marcajul/marcajele turistice care îl însoţesc, integral sau parţial, indiferent de starea lor de întreţinere. Este important și trebuie reţinut că traseele prezentate în filele acestui volum nu se suprapun decât parţial unor trasee turistice omologate sau cu însemne turistice. Ca atare, este posibil ca pe anumite rute descrise aici, să ni se alăture de nicăieri un marcaj turistic, care să ne ghideze o bucată de drum, pentru ca apoi să ne părăsească în același mod, subit, îndreptându-se într-o direcţie care nu suscită interes pentru noi. Nu în ultimul rând, turistul nu trebuie să fie surprins atunci când pe anumite tronsoane din trasee, nu va regăsi în teren marcajele menţionate în această lucrare: există posibilitatea ca marcajele să fie șterse sau degradate pe alocuri, ori să fie în curs de execuţie”.

Citarea in extenso era necesară. Stilul este, ca de-a lungul întregii lucrări, știinţific, echilibrat. Dar în spatele rândurilor…

Vasile Neagu are, deci, un discurs auctorial convingător. Știinţific, precis, bogat în detalii, dar și menit a impresiona și a atrage.

Autorul are frumosul hybris de a avea încredere că un cititor care se hotărăște să devină și călător pe acele meleaguri va sfârși prin a fi cucerit. Iar natura îi îngână cântul.

Valeriu Diţuleasa-Roman, doctor în filologie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s