galerie Prin Cheile Caraşului, de la Caraşova până la Peştera Ţolosu, iunie 2010 (partea a II-a)

Plecăm, ca de obicei, din centrul localităţii Caraşova, din apropierea Bisericii Romano-Catolice Adormirea Maicii Domnului. Traversăm pe o punte Caraşul pe malul stâng şi continuăm înspre amonte. Lăsăm în dreapta terenul de fotbal al caraşovenilor, în stânga o moară dărăpănată şi o punte de lemn peste apa Caraşului (astăzi puntea nu mai există!) şi intrăm subit sub uriaşul pod de beton care poartă şoseaua naţională Reşiţa – Anina. De aici intrăm în Cheile Caraşului. În albia râului, câteva amenajări hidrotehnice domolesc panta Caraşului şi retează din energia debordantă cu care râul iese din chei. 

Câteva panouri ne informează că am intrat în Parcul Naţional Semenic – Cheile Caraşului şi în Rezervaţia Naturală Semenic – Cheile Caraşului. Un alt panou ne semnalează prezenţa Peşterii Văleagă în versantul stâng al văii. Poteca se sălbăticeşte brusc, iar apa şopoteşte tot mai tare în albie.

Ieşim rapid în Poiana Liliecilor, unde valea pare că se lărgeşte puţin. În versantul drept, zărim, spânzurată, gura Peşterii Liliecilor.

Peisajul devine magnific. Cromatica şi iuţeala cu care curge apa străvezie a Caraşului se schimbă de la un pas la altul. Albia este când bolovănoasă, şi Caraşul curge înspumat, când mai adâncă, şi râul formează potolit şi tacticos dorne splendide, iar apa capătă nuanţe negre-verzui şi curge cu susur intim. Poteca pare sugrumată de desişuri şi de versanţii enormi. Un indicator ne invită la stânga spre Peştera de sub Cetate II, sfredelită la baza versantului drept, la vreo 200 m sub nivelul Platoului Iabalcea, pe care tronează încă ruinele Cetăţii Caraşului.

Poposim în Poiana Prolaz alături de un căţel al localnicilor. Puntea şubredă peste Caraş este azi dublată de o punte nouă.

Ultima bucată de traseu, prin „sectorul inaccesibil”, este uimitoare. Cheile Caraşului sunt deosebit de sălbatice. După cca. 1 km poteca se pierde totalmente. Este locul în care coborâm în albia bolovănoasă, la baza versantului drept, lângă cascada creată de şuvoiul de apă ce ţâşneşte de sus, din Peştera Ţolosu.

Nu putem încheia acest material fără câteva poze ale floricelelor care ne-au însoţit la tot pasul în minunata plimbare de acum un deceniu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s