galerie Prin văile Beiului și Beușniței, aprilie 2010 (partea a II-a)

Prin Dealurile Oraviței spre Bei și Beușnița

După 2,5 km de la Podul Beiului, în dreapta drumului forestier, un indicator turistic ne semnalează Cascada La Văioagă! Uluitoarea cădere de apă, parcă mai neliniștită și înspumată ca niciodată, ne-a surprins atât de plăcut, prin debitul mare și, de ce nu, prin zgomot! *** marcaj turistic bandă galbenă – fost bandă albastră***

După încă vreo 1,4 km, în dreapta drumului ne atrage atenția barajul de beton al unui lac de acumulare colmatat: Lacul Beiului. Mai departe, după nici 300 m, ieși din pădure în Poiana Beiului, loc în care valea râului Bei se lățește pe aproape 500 m lungime. Se succedă în întinsul luminiș, din aval înspre amonte: un loc de campare îngărduit, incinta Romsilva cu o cabană în mijloc și intrarea închisă cu poartă de metal, Cantonul Silvic Valea Beiului cu anexele sale și o păstrăvărie.

Drumul de piatră intră iarăși în pădure și ne va scoate, după jumătate de ceas (cca. 2 km), într-o poieniță pitorească, marcată de două confluențe: în amonte, curentul de apă care se revarsă din Lacul Ochiul Beiului confluează după câțiva metri cu râul Beiul Sec (de aici Beiul Sec este numit Bei); în aval, apele Beușniței se contopesc cu cele ale Beiului printr-o superbă cascadă.

După ce traversează drumul forestier, râul Beiul Sec, până atunci cu curgere temporară, preia debitul de apă ce iese din Lacul Ochiul Beiului și devine un curs de apă permanent.

Puntea de lemn peste șuvoiul de apă care părăsește Ochiul Beiului

Indicatoare turistice și pancarte care ne invită să respectăm și să protejăm natura!

Lacul Ochiul Beiului, înconjurat de conifere, o minune a naturii care se alimentează cu apă dintr-un izvor submers situat pe fundul cuvetei în care s-a format. În ultimele poze – un mic izvor în malul nord-estic, care aduce un surplus de apă în lac.

O luăm din loc pe Beușnița în sus! ***marcaj turistic cruce roșie – fost triunghi albastru***

Cascada de la vărsarea Beușniței în Bei

Cascadele se succedă în șirag în albia râului Beușnița, nu foarte dezvoltate pe verticală, dar fermecătoare!

După ce trecem printr-o mică poiană (Poiana Beușniței), ajungem în fața primei cascade veritabile de pe cursul de apă al Beușniței, cea mai mare și cea mai cunoscută: Cascada Beușniței I. Din fața acesteia, facem la stânga, îndurăm câțiva stropi de apă, și, ajutându-ne de o punte de lemn părăginită, urcăm cu grijă în versantul drept al văii.

O scurtă bucată de drum, Beușnița se liniștește și, deși panta este mare, cu o singură excepție, albia râului este presărată doar de câteva repezișuri. Versanții sunt înalți, iar pădurea este tot mai deasă și ne înconjoară din toate părțile, dându-ne uneori impresia că străbatem un coridor forestier. Poteca, ruptă pe alocuri de viituri, se sălbăticește considerabil.

Cascada Beușniței II, excepția de care pomeneam în rândurile precedente, este dezvoltată mai mult în lățime decât în înălțime, fentând de obicei atenția turiștilor. Vizibilă, și cu continuitate pe toată lățimea râului, numai la ape mari, această cădere de apă este pur și simplu confundată, de cele mai multe ori, cu repezișurile din albie.

Versanții abrupți și înalți, pădurea deasă și sălbatică ne conferă senzația că, însoțind apa Beușniței, ne afundăm treptat într-o autentică văgăună și că, la un moment dat, vom ajunge, invariabil, la izvorul acestui râu. Curând, zărim prin vegetație o altă cădere de apă, despărțită în două puhoaie: Cascada Beușniței III. Este cea mai spectaculoasă și fascinantă dintre toate cascadele văzute până aici, fiind amplasată într-un tablou de vis. Apa se prăvălește de pe un perete de piatră, care-ți induce impresia unui baraj transversal pe vale, ce unește versanții și îngăduie revărsarea apei sub forma unor torenți doar prin uvrajele de suprafață.

Evident că nu puteam încheia fără câteva frumoase floricele!

Este obligatoriu de știut și reținut că întreaga drumeție se desfășoară prin Munții Aninei, pe teritoriul Parcului Național Cheile Nerei-Beușnița și rezervația naturală cu același nume. Precizarea are temei, întrucât, în ultimul deceniu, am văzut, nu de puține ori, comportamente și atitudini care vădeau orice altceva, mai puțin educație civică și respect pentru frumusețile și beneficiile pe care ni le oferă natura.

***

Detalii complete despre traseul turistic care pornește de la Podul Beiului, parcurge văile Beiului și Beușniței, cu mirobolantele cascade și cu Lacul Ochiul Beiului, sunt disponibile în traseul 6 din ghidul turistic pe care l-am dedicat Parcului Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa în anul 2014.

Descrierea traseului include numeroase informaţii şi explicaţii cu caracter practic, toate rânduite din perspectivă geografico-turistică, și este însoţit, bineînțeles, de o hartă turistică.

Traseele turistice descrise în ghid

Schița traseului

Pentru detalii apăsați aici.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s