galerie Cascada de la Piatra Moale, Valea Ciclovei (Munții Aninei), iunie 2020

Am revenit la Cascada de la Piatra Moale (Munții Aninei) după nu mai puțin de zece ani, răstimp în care, fascinanta cădere de apă de pe cursul superior al Ciclovei mi-a aținut gândurile și m-a făcut, ca la fiecare reîntoarcere în Banatul natal, să o trec pe lista de întâietăți. Dacă stau să cuget acum, mai corect spus e că am văzut-o, nu că am revăzut-o, întrucât la precedenta întâlnire, am găsit-o, în toi de vară, fără strop de apă.

Ca de fiecare dată când pornesc din Reșița către Anina, mă opresc câteva momente deasupra Carașovei, la primele serpentine pe care pitoreasca șosea națională le face la ieșirea din localitate în urcușul său pe înălțimile rotunjite ale Munților Aninei: Curicița și Stajenița. Peisajul viu, plin de culoare și lumină care se deschide asupra Depresiunii Carașovei și vecinătăților, aidoma unei diorame, mă farmecă la fiece popas.

În Anina, fotografiez din treacăt Biserica Romano-Catolică Sfânta Maria de pe povârnita stradă a Republicii, lăcaș de cult înălțat în anii 1928-1929. Apoi, mă îndrept cu iuțeală spre ieșirea din oraș, într-o cercare deșartă de a ajunge la Marila pe vechiul drum Anina – Oravița (DJ572B). Localnicii se sperie de cutezanța mea, îmi privesc cu compasiune autoturismul și mă povățuiesc cu prietenie să mă las păgubaș, altfel voi ajunge, fără nici un dubiu, cu mașina la service. Judecând după gropile din șosea întâlnite deja, sfaturile oamenilor îmi par bune, așa că, în dreptul cimitirului din Str. Drumul Oraviței fac cale întoarsă și pornesc spre Marila pe noul drumul Anina – Oravița (DN57B).

Cu vreo 2,7 km înainte de a intra în micuța localitate Marila (oraș Oravița), sau, altfel spus, la vreo 400 m după borna kilometrică nr. 14 aflată pe mâna stângă, din șoseaua națională se bifurcă la stânga un drum forestier închis cu barieră, destul de plăcut și pitoresc, care duce la cantonul silvic din Poiana Iulia. Chiar de la barieră mă călăuzește marcajul turistic punct albastru. În dreapta, dincolo de obârșiile adânci ale râului Ciclova, întrezăresc prin vegetația forestieră parțial defrișată contururile înălțimii domoale a Simionului. La intrarea în Poiana Iulia nu mai identific izvorașul care susura în stânga drumului și la care, în alte vremuri, mai uscăcioase ce-i drept, îmi ostoiam setea. Acum izvorul pare copleșit de ploi și de apa scursă de pe versant.

În nici jumătate de ceas, ajung deci de la șosea în Poiana Iulia (700 m altit.), în mijlocul căreia se află un canton silvic, care amplifică pitorescul locului și îi dă o ușoară înfățișare pastorală. Pe fântâna din fața clădirii silvice văd un al doilea marcaj turistic: bandă galbenă.

Drumul forestier lasă locul unui drumeag care taie poiana prin fața cantonului silvic, intră în pădure și începe să coboare tot mai pronunțat, afundându-se în zona de obârșie a râului Ciclova. O ploaie măruntă mă moaie încă de la plecare, ceața se ițește vălătucit, viclean și înșelător printre arbori, soarele m-a abandonat, iar vegetația udă și abundentă înfășoară parcă drumeagul cleios și alunecos, care devine tot mai greu de parcurs. Din loc în loc, un șopot, un murmur, un clipocit vădesc câte un firicel de apă, repezit și vremelnic, care se scurge vesel pe versantul abrupt, taie și spală drumușorul, ba chiar îl rupe, acolo unde șiroiul de apă se transformă într-un veritabil șuvoi. Mai apoi, soarele reapare, iar cele câteva raze care răzbat frunzișul pădurii fac să-mi surâdă din stratul de iarbă câteva frăgulițe.

După cca. 30 de minute, la un cot de 90 de grade al drumulețului la stânga, într-un mic luminiș, chiar în față, apare de nicăieri silueta arborescentă, maiestuoasă și enigmatică a unui copac uriaș, botezat „Gorunul cu Icoană”. Acest arbore este un reper vital pentru găsirea Cascadei de la Piatra Moale. Pe trunchiul său este bătută o icoană socotită a fi sfântă, iar sub icoană un panou informativ învechit. Marcajul turistic bandă galbenă m-a părăsit deja în favoarea unei poteci care se îndreaptă spre Dealul Simionului (899 m altit.).

De la „Gorunul cu Icoană” continui încă 100 – 120 m pe drumeag, apoi ies brusc la dreapta și încep să cobor pe versant, ținând ușor direcția dreapta, în căutarea râului Ciclova și a cascadei sale. Peisajul este sălbatic, decorul de basm, pădurea nu foarte deasă, panta accentuată, iar litiera este presărată cu multă leurdă, suficientă pentru a mă împresura cu un ușor iz de usturoi. Interacționez și cu câteva vietăți, între care o salamandră destul de speriată, parcă, de vizita mea neașteptată.

În stânga se dezvăluie treptat un pârâiaș zbuciumat și gălăgios, afluent al râului Ciclova.

În dreapta, captez parcă din depărtări un susur de apă, inițial discret și potolit, apoi tot mai clar și intens. În sfârșit, zăresc râul Ciclova, cu apa agitată și spumoasă, aidoma unei panglici diafane șerpuite, zăpezie și strălucitoare, care curge răzvrătit și tumultuos, clocotind peste bolovanii calcaroși din albie. Ploile bogate căzute în perioada premergătoare vizitei mele au făcut ca izbucul Ciclovei să debordeze și debitul râului să fie mare, curgerea spectaculoasă, însă e bine de știut că în anumiți ani, în această secțiune, râul poate fi sec.

Mă găsesc foarte aproape de cascadă, căci zgomotul devine asurzitor, însă ujuitul acesta puternic nu tulbură în vreun fel pacea pădurii, ci face parte din consonanța locului. O ruptură de pantă de vreo 10 m îmi oprește înaintarea. Sunt strâns ca într-un V cu deschiderea spre mine, între râul Ciclova (în dreapta) și afluentul său (în stânga), la vreo 20 m în amonte de confluența celor două cursuri de apă. Și totuși unde este cascada pe care am venit s-o vizitez și a cărei debordanță o simt prin vuietul asurzitor al apei?

Ei bine, Cascada de la Piatra Moale ocupă partea dreaptă a acestei denivelări din albia râului Ciclova, fiind deci mascată de privirea mea. Pentru a o admira, cu multă circumspecție, caut să cobor la baza denivelării pe care mă aflu, chiar lângă confluența celor două râuri pomenite mai sus.

Nu știu dacă această bijuterie a naturii este unică în vreun fel sau altul în România, dar este neîndoielnic una dintre cele mai frumoase și deosebite căderi de apă pe care am avut privilegiul să le admir. Deși este ușor accesibilă, nu este inclusă în vreo mișcare turistică de masă, fiind vizitată mai mult de pasionați, cunoscători, localnici etc. Văzând însă ce se întâmplă în alte locuri din țară unde, din varii motive, afluxul turistic nu este gestionat eficient de către autorități, acest lucru nu poate decât să mă bucure!

Închei cu o precizare deosebit de importantă pentru iubitorii de natură care doresc să ajungă la Cascada de la Piatra Moale: fiind vorba despre o vale carstică, există perioade de-a lungul unui an când debitul râului Ciclova (și implicit anvergura cascadei) poate avea variații foarte mari, uneori fiind foarte scăzut, alteori chiar nul. Fotografiile pe care le vedeți în acest material au fost realizate într-o drumeție făcută la miezul lunii iunie a anului 2020, când în Banatul Montan (și nu doar!) a plouat foarte mult, săptâmâni la rând.

Așadar, stimați iubitori de munte și de natură, este bine să purcedeți spre Cascada de la Piatra Moale din Munții Aninei în perioadele cu exces de umiditate! Totodată vă rog să nu uitați că bazinul superior al râului Ciclova și extraordinara cascadă de la Piatra Moale, ca de altfel întreg traseul descris aici sunt zone protejate, incluse în Parcul Național Semenic – Cheile Carașului, Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița și, parțial, în Rezervația Naturală Valea Ciclovei – Ilidia.

***

Am adunat toate detaliile despre localitățile Carașova și Anina, despre Valea Ciclovei și Cascada de la Piatra Moale (localizare, acces, marcaje turistice, hărţi etc.) în două ghiduri turistice pe care le-am dedicat acestor locuri din Munții Banatului: Ghidul Parcului Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa (anul 2014; traseul 1 și 7) și Pe culmile și văile Munţilor Carașului – trasee turistice prin jumătatea de nord a Munţilor Aninei (anul 2019; traseele 7, 23 și 25), autor Vasile NeaguEditura Hoffman Caracal). 

Descrierea traseelor include numeroase informaţii, detalii şi explicaţii cu caracter practic, toate rânduite din perspectivă geografico-turistică, și sunt însoţite, bineînțeles, de hărţi turistice.

Coperțile celor două volume, primele pagini, cuprinsul și capetele de traseu

Frumusețile Banatului Montan vă așteaptă!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s