galerie Prăbușirea Cascadei Bigăr, un fenomen natural

CASCADA BIGĂR, ÎNTRE FREAMĂT, ISTERIE ȘI PROSTIE

Circulă, de zile bune, în presă și pe rețelele de socializare, cu o isterie juvenilă și mărginită pe alocuri, tot felul de informații, imagini și filme cu Cascada Bigăr din Munții Aninei și prăbușirea dramatică a unei părți a acesteia. Cu diverși indivizi în prim plan, rangeri, activiști, și, inevitabil, inutilii politicieni, care mijesc de te miri unde și, în goana după popularitate, nu se sfiesc și nu se rușinează să împrăștie, cu mult habarnism, brașoave și trăsnăi, ei fiind, dintre toți, cei mai străini de problemă.

Este de acceptat că prăbușirea cascadei a fost, poate, stimulată, mai mult de un complex de factori, decât de unul singur, dar fenomenul este eminamente unul natural, indiferent ce ar crede unii ori alții.

Cascada Bigăr (iunie, 2020)

ZBUCIUMUL DE LA CONFLUENȚA BIGĂR – MINIȘ ȘI PREZENȚA UMANĂ

Pârâul Bigăr, după ce izvorăște din izbucul cu același nume, se varsă peste cca. 100 m în râul Miniș, în sectorul din aval al Cheilor Minișului (Cheile Bigărului sau Zăgrade), un loc unde configurația albiei, măreția și verticalitatea pereților trădează, fără echivoc, uriașul zbucium din albie în perioadele cu viitură, când eroziunea este mai mare.

Izbucul și cursul de apă al Bigărului (iunie 2020)

Este știut, și nu numai de către localnici, că la viituri, nivelul apei în canionul Minișului crește substanțial, apa curge vijelios în turbioane, spală conul de travertin al Bigărului și estompează contururile cascadei. Se adaugă, pe de altă parte, apa care curge tumultuos prin albia bolovănoasă a Bigărului și se revarsă cu violență prin intermediul cascadei în Miniș.

Albia Minișului în amonte de Cascada Bigăr (iunie 2020)

Credem că aceste fenomene naturale de ape mari reprezintă unul dintre factorii care au dus în timp la erodarea tufului calcaros și instalarea unor rețele de fisuri, care, coroborate cu alți factori au condus la ceea ce am văzut zilele trecute.

Dintre ceilalți factori, nu trebuie omis fenomenul de îngheț-dezgheț și nici neglijate vibrațiile cauzate de traficul rutier tot mai intens din ultimii (cel puțin) 10 ani, de utilajele grele care au lucrat la refacerea și/sau modificarea părții carosabile, a zidurilor de sprijin, la amenajarea trotuarului, parapeților și scării de acces din proximitatea cascadei.

Cât despre Romsilva, departe de mine de a apăra această insituție mamut, controversată, care are multe păcate în frânarea și chiar împiedicarea dezvoltării și evoluției ariilor naturale protejate ca organisme de sine stătătoare. Dar da, captarea și dirijarea apei, de decenii întregi, către mult-discutata păstrăvărie poate să fi contribuit la prăbușirea unei părți din cascadă. Nu negăm acest aspect, dar fenomenul este, evident, unul natural.

TUFUL CALCAROS. TRAVERTINUL

Pentru a înțelege însă fenomenul ruperii și prăbușirii unei părți din clopotul Cascadei Bigăr, sunt necesare și câteva cuvinte despre roca pe care s-a format splendida cădere de apă: tuful calcaros sau travertinul (o variantă de tuf calcaros).

Tuful calcaros este o rocă sedimentară de precipitație chimică, formată de apele bogate în bicarbonat de calciu, în urma unor reacții chimice destul de complicate, între apă, calcar și aer în mediu subaerian, cu trecerea dioxidului de carbon din aer în apă și formarea acidului carbonic. Acesta din urmă, atacă calcarul (alcătuit în cea mai mare parte sau exclusiv din carbonat de calciu, adică calcit) și îl transformă în bicarbonat de calciu solvit. Depunerea bicarbonatului de calciu sub formă de tuf calcaros este mai intensă pe plante verzi, care absorb dioxidul de carbon pentru asimilație.

În Banat, apele acestor râuri care dau naștere la tuf calcaros erau numite în trecut de bănățeni „ape crescătoare”, unele râuri având numeroase cascade pe pat de tuf calcaros (de pildă, Beușnița). Procesul de concreţionare este foarte puternic pe unele râuri, tot ce se găseşte în albie fiind treptat încrustat: muşchi, frunziş, crengi, pietre, mici vietăți. Depunerea este un proces îndelungat, roca rezultată, tuful calcaros, este poroasă, de culoare albă, gălbuie sau cenușie, și apare sub forma unor cruste de grosimi variabile. În masa acesteia, se observă adesea mulaje, tipare vermiculare și resturi de plante, încorporări de organisme animale. Aceste resturi de plante încrustate în masa de tuf calcaros pot fi îndepărtate în timp și favoriza, prin pătrunderea continuă a apei, instalarea unor fisuri, așa cum credem că s-a întâmplat și la Bigăr.

Așadar, formarea tufului calcaros ține de procesul de dizolvare – depunere a calcarului, mai exact, de pătrunderea sau ieșirea dioxidului de carbon din soluție, fenomen dependent la rândul său de modificările temperatură, presiune sau conținut al aerului atmosferic.

În timp, tuful calcaros devine compact și se întărește sub formă de travertin, fiind foarte rezistent, dar în același timp, ușor și simplu de șlefuit. Se utilizează la construcția caselor, gardurilor, placări etc., în multe sate bănățene văzându-se încă, și azi, case sau garduri din tuf calcaros: Jitin și Gârliște sunt primele care-mi vin acum în memorie.

Mai trebuie spus că tuful calcaros este substratul pe care s-au dezvoltat și evoluează nu doar cascada în cauză, ci și multe alte cascade din Munții Banatului. Iar fenomenul modificării configurației unei cascade sau a prăbușirii unei părți a acesteia nu e ceva nou, ba chiar e ceva obișnuit pe acest tip de rocă. Doar că aceste fenomene se întâmplă la intervale mari de timp și cascadele în cauză nu sunt atât de cunoscute și popularizate ca Bigăr, iar autoritățile locale nu încasează bani pe seama lor.

PĂREROLOGI ȘI POLITICIENI – SPECIALIȘTI: 3-0 (SCOR DE FORFAIT)

În aproape toate materialele văzute până acum la televizor sau pe internet, abundă de părerologi cu opinii anapoda, subțiri, personale sau empirice, izvorâte în principal din necunoaștere: rangeri, activiști de mediu, ghizi turistici etc. Persoane care nu cunosc multe sau mai nimic despre calcar și interacțiunea acestei roci cu apa, despre relieful carstic și evoluția sa. Lipsa minimului de cunoștințe despre apă, rocă și relația naturală dintre ele, ar fi putea fi combătută cu rezerve în opinare, poate niscai logică și puțină mintoșie.

Iar mass-media, în loc să preia și să transmită tot soiul de comentarii și păreri mai mult sau mai puțin avizate, ar fi procedat corect dacă s-ar fi străduit să aplaneze isteria și controversele iscate de prăbușirea unei părți a cascadei, prin consultarea unor specialiști în domeniu: speologi, ingineri, geologi, geomorfologi, hidrogeologi. Colac peste pupăză, în goana după popularitate și senzațional, ies cu opinii stupide și total inoportune, politicienii, unii dintre aceștia propunând chiar soluții salvatoare! Restaurarea unei cascade!

EXPLICAȚIA ROMSILVA, CEA CORECTĂ

Prăbușirea unei părți din clopotul Bigărului este un proces natural: nici nou, nici unicat pe substrat de tuf calcaros.

Cu o structură intrinsecă poroasă, îmbibată de apă, înnoită, fără contenire, cu noi straturi, prin precipitarea bicarbonatului de calciu de către „apele crescătoare” și care încarcă suplimentar structura existentă, uriașa surplombă conică de tuf calcaros a Bigărului s-a rupt, sub propria greutate, probabil pe o rețea de fisuri instalată în ultimii ani sau zeci de ani (cine poate ști) și o parte s-a prăvălit în albia Minișului.

Imaginile de epocă ale Cascadei Bigăr, disponibile pe internet, vin în sprijinul celor deja spuse, contururile de atunci ale cascadei fiind departe de cele de astăzi.

MAI CONCRET

Cascadele nu sunt pereți de beton, turnați la cotă după proiecte inginerești, ci sunt forme de relief aflate într-o continuă modificare, iar cele dezvoltate pe tuf calcaros, cu atât mai mult.

Debitele vijelioase din anumiți ani, eroziunea fluvială și cea regresivă, infiltrația, coroziunea, prăbușirea și transportul arborilor, precipitarea permanentă a bicarbonatului de calciu etc., toate acestea modifică albiile râurilor, favorizează dezvoltarea unor rețele de fisuri sau captări în albii, care pot conduce la mutarea cursurilor de apă pe alt făgaș în albie, reduceri subite ale debitului, secări etc.

CASCADELE BEUȘNIȚEI

De pildă, pe râul Beușnița, la Cascada Beușniței III, apa curge în două șuvoaie, ale căror debite și energie se modifică odată la câțiva ani. Niciodată nu știi pe care dintre cele două fire va curge mai multă apa la următoarea vizită. Mai în aval, pe același curs de apă, altă cascadă, Beușniței II, are contururile aproape estompate, fiind copleșită de trunchiuri de arbori și crengi peste care s-a depus iarăși tuf calcaros. Alte cascade sunt însă tot mai dezvoltate, la ape mari, putând fi lesne numărate, mai bine de zece veritabile și mirobolante căderi de apă.

CASCADA MOCERIȘ

Dar poate exemplul cel mai elocvent este Cascada Moceriș, aflată pe râul cu același nume la limita sud-estică a Munților Aninei cu Dealurile Bozoviciului. Această cădere de apă și-a modificat substanțial configurația în ultimii 20 de ani, dezvoltând treptat o protuberanță încărcată cu vegetație, care într-un final, s-a prăbușit, undeva prin anul 2015.

A fost sfârșitul unei etape, dar asta nu o face mai puțin frumoasă sau spectaculoasă, iar cei care au vizitat-o recent pot confirma cele spuse de noi.

Cascada Moceriș (iunie 2020)

PRĂBUȘIREA CASCADEI BIGĂR, O VERIGĂ ÎN LANȚUL PROPRIEI EVOLUȚII

Oameni buni și dragi turiști, Cascada Bigăr nu a dispărut!

Stânca din albie va fi măcinată la următoarele viituri, covorul de mușchi se va reinstala, iar tuful calcaros își va relua implacabil creșterea, pregătind generațiilor următoare, noua cascadă Bigăr.

Să nădăjduim însă, că fără atâta circ, mici și chici!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s