1. Aşezare, întindere, limite şi acces
Munţii Dognecei fac parte din grupa Munţilor Banatului (Carpaţii Occidentali), fiind situaţi în vestul României. Se întind pe teritoriul judeţului Caraş-Severin, fiind delimitaţi de Culoarul Pogănişului (în nord), Culoarul Reşiţei (est), Valea Caraşului (în sud) şi Dealurile Dognecei (în vest).
Munceii Dognecei sunt uşor accesibili turiştilor. Principalele puncte de acces sunt localităţile Bocşa şi Reşiţa, la care se poate ajunge pe căi rutiere din oricare parte a ţării (dinspre Caransebeş şi Timişoara, dinspre Moldova Nouă şi Bozovici prin Oraviţa sau Anina etc.). În ambele localităţi se poate ajunge şi cu trenul (pe rutele Timişoara-Bocşa-Reşiţa, Caransebeş-Reşiţa şi Anina-Oraviţa-Berzovia-Bocşa-Reşiţa).
2. Geologia şi relieful
Munţii Dognecei sunt constituiţi preponderent din şisturi cristaline, alături de care apar însă şi unele formaţiuni sedimentare (calcare mezozoice, gresii, marne şi microconglomerate). Formaţiunile cristaline şi cele sedimentare au fost străpunse de roci magmatice, rezultând punerea în loc de banatite (granodiorite, granite, gabrouri, etc.).
Reprezintă unitate montană joasă, cu altitudini de dealuri. Valea Bârzavei taie aceşti munţi pe direcţia est-vest, împărţindu-i astfel în două compartimente: unul nordic şi altul sudic. Compartimentul sudic este extins şi mai înalt, ajungând la 617 m în Vârful Culmea Mare. În cadrul acestui compartiment se impune în relief valea râului Dognecea, orientată pe direcţia nord-sud, care separă o culme vestică şi alta estică, cea din urmă ajungând până la Culoarul Reşiţei. Compartimentul nordic este mai izolat şi mai redus ca altitudine (549 m în Vârful Cula Arenişului), unitatea fiind cunoscută şi sub numele de Munţii Arenişului sau Munceii Arenişului.
Zona carstică a Munţilor Dognecei cuprinde forme de suprafaţă slab reprezentate (lapiezuri, doline şi sectoare de chei – râul Tău) şi subterane (17 cavităţi, printre care peşterile Butoara Urieşilor şi Casa Lotrilor, Avenul Dănilă II etc.).
3. Clima
Climatul temperat-continental moderat (cu circulaţia maselor de aer dinspre sud-vest şi vest) caracterizează Munceii Dognecei. Astfel, temperatura medie anuală se menţine în jurul valorilor de 9-10° C, iar cantitatea medie anuală de precipitaţii variază între 800 şi 1000 mm.
4. Hidrografia
Râul Bârzava taie transversal Munţii Dognecei . Celelalte râuri sunt scurte (Dognecea, Moraviţa, Bocşiţa, Ferendia, Tău ş.a.) şi se varsă direct ori indirect în Bârzava, Pogăniş şi Caraş.
Apele anumitor râuri au fost utilizate în trecut în scop industrial, prin construcţia unor lacuri de acumulare, precum: Vârtoape şi Vârtop (pe Valea Ferendia), Lacul Mare şi Lacul Mic (pe Valea Dognecei şi afluentul său Cauna Mică) şi Dănilă pe Valea Moraviţei. În prezent, Lacul Vârtop de pe Valea Ferendia nu mai există, fiind integral colmatat.
Lacul Vârtoape
5. Flora, fauna şi rezervaţiile naturale
Arealul Munţilor Dognecei se caracterizează prin suprafeţe întinse ocupate de păduri. Predomină stejarul (Quercus robur), singur sau asociat cu alte esenţe de foioase (în sud-estul spaţiului montan şi în Munceii Arenişului), la care se adaugă cerul (Quercus cerris) şi gârniţa (Quercus frainetto) (în sud-vestul unităţii montane), apoi fagul (Fagus sylvatica), carpenul (Carpinus betulus), frasinul (Fraxinus excelsior), teiul (Tilia cordata) etc. Suprafeţe însemnate sunt ocupate de pajişti.
Marea diversitate a speciilor este specifică acestei unităţi montane. Dintre elementele faunistice menţionăm: lupul (Canis lupus), veveriţa (Sciurus vulgaris), jderul de pădure (Martes martes), mistreţul (Sus scrofa), căprioara (Capreolus capreolus), vulpea (Vulpes vulpes) ş.a. Ihtiofauna cunoaşte de asemenea o mare varietate. Importante sunt speciile de crap (Cyprinus carpio), clean (Leuciscus cephalus), somnul (Silurus glanis) şi carasul (Carassius carassius).
Rezervaţia Pădurea Dognecea şi Punctul Fosilifer Valeapai sunt singurele rezervaţii naturale din perimetrul Munţilor Dognecei. Prima este rezervaţie forestieră, ocupă cca. 315 ha şi şi protejează specii de stejar (Quercus), fiind localizată în sudul localităţii Dognecea. A doua, este o rezervaţie paleontologică, se îndinde pe 2 ha, fiind localizată la nord de satul Valeapai (comuna Ramna). Protejează fosile de celenterate, lamelibranhiate, gasteropode, corali, moluşte ş.a.
Banatul Montan 