Mănăstirea Baziaş

Mănăstirea Baziaş (numită şi Mănăstirea sârbească Sfântul Sava) este localizată în localitatea Baziaş (comuna Socol), judeţul Caraş-Severin, pe malul stâng al Dunării, la aproape 3 km în aval de confluenţa cu marele fluviu european cu râul Nera.

manastirea_bazias2Mănăstirea Baziaş (foto Jon Ioan)

Lăcaşul a fost ctitorit probabil în secolele XIV-XV de către despotul sârb Iovan Brancovici, însă există păreri care susţin că ar fi mai vechi, şi că ar fiinţa de prin anul 1225. O legendă locală spune că mănăstirea ar fi fost ctitorită de însuşi Sfântul Sava Nemanjić, primul arhiepiscop al sârbilor, care s-ar fi oprit acolo din cauza unei furtuni dezlănţuite în Defileul Dunării de vântul Coşava.

manastirea_bazias4Mănăstirea Baziaş (foto Jon Ioan)manastirea_bazias3Mănăstirea Baziaş – detaliu (foto Jon Ioan)

Ridicată iniţial din nuiele împletite şi bârne de lemn, biserica a fost nimicită de mai multe ori de-a lungul timpului (incendii, conflicte militare etc.), însă de fiecare dată a fost reclădită.

Mănăstirea de la Baziaş funcţionează şi în perioada stăpânirii otomane.

În anul 1860 a fost pictată în interior de zugravii Živko Petrović, Dimitrije Petrović şi Moritz Brayer. Alte lucrări de reparaţie s-au desfăşurat în anii 1868-1872.

În cele două războaie mondiale, mănăstirea Baziaş a bombardată cu tunurile de către marina germană de pe Dunăre.

În perioada interbelică biserica a fost din nou restaurată, printre contributori numărându-se Patriarhia Serbiei, câteva persoane anonime şi Uzinele Domeniilor Reşiţa, societatea reşiţeană donând tabla necesară acoperirii bisericii.

Vreme de câteva decenii după al Doilea Război Mondial aşezământul religios de la Baziaş este abandonat. De abia în anul 1980 au loc noi lucrări de restaurare, care includ refacerea zidului ce împresoară mănăstirea, reabilitarea interiorului bisericii şi înlocuirea tablei acoperişului. Încheierea lucrărilor de reabilitare a fost urmată de reluarea slujbelor religioase.manastirea_bazias1Mănăstirea Baziaş (foto Jon Ioan)

Astăzi mănăstirea este declarată monument istoric şi se înscrie între monumentele medievale de excepţie ale arhitecturii ecleziastice din Banat. Se prezintă în stare bună şi poartă Hramul Schimbarea la Faţă. Slujbele se ţin îndeosebi cu prilejul sărbătoririi hramului (Preobraženje), când la Baziaş se adună mii de credincioşi şi când se decernează şi premii literare scriitorilor de limbă sârbă din România şi din străinătate. Manifestările literare se constituie într-un omagiu celui care a fost Sf. Sava Nemanjić, părintele spiritual al sârbilor de pretutindeni.

Alte detalii găsiţi la linkurile de mai jos:

http://www.banaterra.eu/

http://banatica.ro/

https://istoriabanatului.wordpress.com/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s