Satul Doman este atestat documentar în anul 1370, iar în prezent are vreo 700 de locuitori fiind considerat cartier al Reşiţei.
Fig. 1 – Domanul propriu-zis văzut de pe Dealul Ostrica
Perioada modernă a localităţii începe odată cu anul 1770, când se descoperă aici zăcăminte de cărbune. În deceniile ce urmează, exploatarea cărbunelui atrage după sine dezvoltarea aşezării. Alături de vechea vatră, apar mai târziu între anii 1870-1912 două colonii: Colonia Slamina şi Colonia Carolina.
Fig. 2 – Stradă din Colonia Slamina
Fig. 3 – Case în Colonia Slamina
Fig. 4 – Capela Romano-Catolică
Fig. 5 – Fosta cazarmă
Fig. 6 – Fostul dispensar
Fig. 7 – Cimitirul, halda de steril şi stradă a Coloniei Slamina
Fig. 8 – Halda de steril din Colonia Slamina
Primele mine au fost date în folosinţă antreprenorilor descoperitori începând cu anul 1788, dată care marchează începutul înlocuirii treptate a cărbunelui provenit prin arderea lemnului (mangal) cu cărbunele mineral. Minele de cărbune de la Doman au rămas în posesia micilor antreprenori capitalişti până în anul 1846.
Calitatea cărbunelui (cărbune cocsificabil) şi apropierea de Reşiţa determină statul austriac şi mai apoi conducerea societăţii S.t.E.G. să construiască un tunel între minele Doman şi cocseria de la Reşiţa prin munte. Lucrările s-au desfăşurat între anii între anii 1853 şi 1864, iar tunelul a primit numele împăratului Franz Joseph I. Avea aproape 2,8 km lungime şi era deservit de o cale ferată îngustă. Linia a funcţionat până în perioada interbelică, galeria fiind închisă definitiv la sfârşitul anilor ’60.
Fig. 9 – Tunelul Franz Joseph I (http://www.banaterra.eu)
Fig. 10 – Lacul de la Doman îngheţat
Fig. 11 – Colonia Carolina
Trebuie să menţionăm câte ceva şi despre viaţa minerilor şi accidentele survenite la munca în mine. Condiţiile de muncă şi salarizare erau deosebit de grele la toate minele din Banat, lipsa mijloacelor de protecţie şi asistenţă sanitară corespunzătoare determinau apariţia a numeroase accidente şi a bolilor profesionale.
Faptul că zăcământul de cărbune de la Doman este bogat în grizu (gaz de mină prezent în masa cărbunelui), a amplificat pericolul producerii de accidente. Astfel, în 18 decembrie 1896 s-a petrecut cel mai mare accident din istoria aceste exploatări, care a curmat viaţa a 70 de mineri, în urma unei irupţii de gaze care apoi au explodat.
De abia din anul 1875 opaiţele cu flacără deschisă au fost înlocuite treptat cu lămpile de siguranţă cu ulei, iar din 1886 (după un mare accident petrecut la Anina) se introduc lămpile cu benzină.
Încheiem prezentarea satului Doman, precizând că în centrul satului se află o cruce aniversară şi în imediata apropiere, biserica ortodoxă, zidită în anul 1782 şi pictată în perioada 1863-1870.
Fig. 12 – Crucea din centrul Domanului
Fig. 13 – Biserica Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului
superb, e satul meu natal, mersi mult ptr poze…remus
[…] Doman este o suburbie a municipiului Reşiţa. În documente apare din anul 1370, dar se dezvoltă de abia după 1780, când s-au descoperit zăcămintele de cărbuni (huilă). Pentru un transport mai eficient al cărbunelui de la Doman spre cocseria din Reşiţa, autorităţile austriece au construit la mijlocul secolului al XIX-lea un tunel prin munte (Franz Joseph I), pe care l-au echipat cu o cale ferată îngustă. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, Domanul propriu-zis se completează cu coloniile Slamina şi Carolina. Mina a fost desfiinţată în anul 1962, apoi o vreme, a funcţionat o carieră pentru extragerea şisturilor bituminoase, închisă şi aceasta după 1990. Biserica Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului este zidită în anul 1782. […]
[…] pe traseu de lângă crucea așezată în mijlocul localității Doman (mun. Reșița) şi ieşim din sat în direcția […]